Prima săptămână de scoală

Anna a început școala secundara. A fost o săptămână cam agitata pentru noi toți deoarece trebuiau finalizate niște chestii administrative acolo, însă chiar și asa ma simt ușurată ca nu o mai vad acasă stand degeaba, cu ochii pironiți în tableta sau calculator. Nu știu daca e normal, dar sunt mai liniștită acum fiindcă are un program, o rutina care sa o scoată din starea de letargie în care se afla de atâtea luni acasa cu noi. Eu sunt de părere ca puradeii, chiar și cei de vârste mai mari, au nevoie sa stea cu alți puradei de o seama cu ei, sa socializeze, sa discute împreună, sa se bârfească și sa se deteste unii pe alții… Si sa ne lase în pace pe noi, părintii, stresați și asa cu alte lucruri mai importante decât ultimele dansuri de pe TikTok sau ce jocuri online sunt acum la moda.

In fiecare dimineață când o las în fata scolii răsuflu ușurată: am vreo 7 ore înainte în care ma pot dedica serviciului și mie însămi. Sa ma ocup de mine – mental, fizic și emoțional – fără sa ma mai stresez daca fiica-mea învață ce are de învățat, își face temele, etc. Știu ca e supravegheata cum trebuie la scoală și oarecum “forțată” sa stea cu burta pe carte. Serios, profesorii ăștia ar trebui plătiți în aur: ne ușurează enorm viata de părinți de adolescenți.

In alta ordine de idei, de când a început școala secundara am remarcat la Anna o anumita schimbare în comportament: nu mai vrea sa stam la povesti noi doua, nu ma mai lasă sa o mângâii, are puseuri de independenta vădită, și-și închipuie ca, dintr-o data, ea le știe pe toate, iar noi părinții am ajuns niște perimați, învechiți și ieșiți din uz. Nu prea o mai recunosc. 😯 Pana acum a fost o copila blândă, destul de ascultătoare și cam atașată emoțional de mine. In câteva zile, însă, s-a transformat dintr-o data: nu vrea sa mai asculte deloc, cu greu respecta regulile casei, nu comunica cu noi decât prin “da” sau “nu”, ridica vocea când nu-i convine ceva, vrea sa poarte haine la moda, sa se machieze, etc. Se pare ca schimbările astea sunt normale la pubertate, dar eu am mare dificultate în a gera situația corect.

Incă o data mă felicit pentru decizia de o înscrie la o scoală privată: măcar acolo toată lumea este în uniforma, fetele nu au voie sa vina cu pantaloni de jeans rupți, tatuaje sau cu tricouri cu buricul la vedere, nici machiate, vopsite sau cu unghiile făcute. Acolo, “la moda” sunt pantofii închiși cu bareta, fusta plisata de tip scoțian și acnee pe față cat cuprinde. Iar mai nou, masca anti-virus. 🙂

Imi pare rău ca m-am luat dupa ea și am lăsat-o sa facă cum a vrut când a fost acceptata și la o scoală privata religioasa, numai de fete. Din fericire, pot oricând sa o mut acolo daca continua sa ma scoată din minți. 😉

Alta schimbare majora pentru Anna este ca, de săptămâna viitoare, va călători cu autobuzul la scoală. Visul ei se va realiza în sfârșit. Din păcate, nu este vorba de autobuzul școlar galben, ci de unul public “special”, în care circula numai elevii de la școlile private. Partea nostima este ca va trebui sa o trezesc undeva la 5:30 dimineața sa-i dau timp sa se pregătească și sa mănânce micul dejun, ca apoi sa merg cu ea la stația de autobuz. Programul este foarte devreme și nu au decât o cursa dimineața, de la 6:55. Daca o pierde, trebuie sa bat cu ea tot orașul pana la scoală, chestie care nu ma mai tentează.

Una peste alta, orarul școlar este destul de ok: incepe la 8:00 și termina la 15:00. Cel târziu la 16:00 e acasă, deci va avea timp destul să-și învețe și să-și facă temele.

Ne-am hotărât, de comun acord, sa nu reia antrenamentele de înot în primul trimestru pentru ca, venind de la o scoală publica, nu știm exact cat de încărcat este programul de studiu și nici la ce nivel se face scoală aici.

Chiar sunt foarte curioasa cat de exigenți sunt profesorii aceștia din mediul privat. Vad ca deja are cursuri de istorie și geografie (Aleluia!), subiecte noi de scoală pentru ea. In plus, zilnic, dupa ora de prânz, au 45 de minute de studiu cu profesori în preajma, perioada în care ar putea să-și facă o parte din teme pentru a doua zi sau să-și clarifice anumite noțiuni pe care nu le-a înțeles ca lumea în clasa. Si, astfel, sa ma lase pe mine în pace cu revizuirea materiilor din școala gimnaziala… 😆

In privința colegilor, Anna este super incantata pentru ca mai toți sunt bilingvi. Regiunea în care locuim este una bilingva, franceza și engleza. Domnișoara noastră a învățat singura engleza, la școala publica făcând mult prea puțin. Este mare fan al serialului Friends, pe care l-a vizionat în original pe Netflix de cel puțin 10 ori, daca nu mai mult. Știe deja mai toate replicile pe deasupra. Si uite asa, dintr-o data, a ajuns sa turuie pe limba lui Shakespeare de n-are treaba; iar la scoală așijderea cu prietenele ei băștinașe bilingve.

Ca titlu informativ numai, din punct de vedere financiar, școala asta ne-a costat în primul an cat o vacanta de 2 săptămâni, totul inclus, în Sud. Mai jos în detaliu:

  • Înscrierea: 200$
  • Cursuri: 4,126$
  • Ipad de ultima generație: 650$
  • Uniforma și pantofi: 800$
  • Abonament autobuz 10 luni: 650$
  • Total: 6426$

Si noi suntem bine deoarece în Quebec școlile private primesc subvenții de la guvernul provincial. Altfel, nu cred ca ne permiteam sa plătim 10,000-15,000$/ an cat costa în Ontario, de exemplu. Din cauza asta ne-am și orientat sa locuim în Quebec, chiar daca serviciile noastre sunt în Ontario: școala este mai abordabila în Quebec, la fel și universitățile. Sa fim sănătoși și sa muncim ca sa putem plăti toată nebunia asta!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s