Astăzi Anna s-a îmbolnăvit la stomac. Același virus ca și mine. Nu știu dacă l-a achiziționat de la mine sau este tot de la ceva ce a mâncat în Istanbul. E clar că noi nu avem aceeași flora intestinală ca cei de aici. Nici nu mai pomenesc condițiile exagerate de igienă în care eu gătesc acasă, de câte ori spăl și dezinfectez în bucătărie.

Până acum numai George n-are nimic. Mănâncă orice, bea fel de fel de sucuri și este cat se poate de sănătos. Bravo lui!

Așa bolnavi am mers azi la Hattușa.

Apropo, fac o paranteză acum, autostrăzile aici, mă refer la cele cu plată, sunt foarte bune: 4 benzi pe fiecare parte, nicio groapă pe nicăieri, limita de viteză 120 km/hr., dar se circulă lejer cu 150-170km/hr. 😳

Revenind la povestea mea despre excursia la Hattușa, aceasta a servit drept capitală a Imperiului Hitit în două perioade distincte ale perioadei timpurii a Epocii Bronzului. Ruinele orașului sunt situate în vecinătatea actualului oraș Boğazkale din Turcia. Acest oraș antic a servit drept centru politic și religios al hitiților, o civilizație care a avut o influență considerabilă asupra regiunii Anatoliei și un impact semnificativ asupra Orientului Apropiat. Hattusa, cunoscută și sub numele de Hatișa, a fost adăugată pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1986.

Hitiții au fost un popor de origine indo-europeană care a migrat în mileniul III î.Hr. din teritoriile pe care le ocupau în sud-estul continentului european către Asia Mică. Hitiții s-au impus în scurt timp ca unul dintre cele mai puternice state ale vremii, cu capitala la Hattușa.

Hitiții au jucat un rol important în Vechiul Testament, fiind unul dintre grupurile etnice care s-au stabilit în Țara Canaanului. În ultima perioadă, cuprinsă între 1400 î.Hr. și 1200 î.Hr., monarhia hitită a trecut printr-un proces de centralizare și consolidare a puterii.

Hitiții au avut o contribuție notabilă la istoria dreptului, în parte datorită faptului că legile hitite sunt mai apropiate de codurile antice decât codul lui Hammurabi. Prin urmare, hitiții au jucat un rol semnificativ în istorie, atât prin formarea unui imperiu puternic, cât și prin apariția și dezvoltarea sistemului legislativ.

Hitiții sunt cunoscuți și datorită conflictului lor îndelungat cu Egiptul, care a culminat cu încheierea primului tratat de pace din lume, „Tratatul de la Kadeș”, între Hattusili III și Ramses II.

Pe lângă faptul că a funcționat ca centru politic, reiese clar din înregistrările arheologice că Hattușa a fost, de asemenea, un lăcaș de cult cu o semnificație considerabilă pentru poporul hitit. Orașul era plin de temple dedicate unei pleiade de zeități hitite. Astfel de temple serveau ca locații pentru rugăciuni și sacrificii ritualice, în care preoții și regii civilizației hitite își prezentau ofrandele zeităților lor. În plus, un număr considerabil de texte religioase hitite au fost descoperite în Hattușa, oferind informații despre credințele și practicile religioase ale acestui popor antic.

Când am vizitat Hattușa, am pășit înapoi în timp, într-o perioadă a civilizației antice. Ruinele templelor și palatelor ne-au dezvăluit grandoarea unei lumi pierdute de mult în negura timpului. În apropierea sitului arheologic, am vizitat muzeele care expun artefacte descoperite la fața locului. Am admirat obiectele din ceramică, bijuteriile și inscripțiile cuneiforme.

Poarta Leilor din Hattușa, capitala Imperiului Hitit, este un monument istoric important. Construită în secolul al XIV-lea î.Hr., poarta este situată în partea de sud-vest a fortificațiilor.

Hattușa era înconjurată de fortificații masive, pe vremea când civilizația hitită avea un statut de mare putere în Orientul Apropiat. Zidurile au fost ridicate folosind forma naturală a terenului sau modificând-o complet, în funcție de necesitățile arhitecturale și strategice. Cel puțin șase porți permiteau accesul în interiorul orașului. Poarta Leilor este prima care poate fi văzută atunci când se urmează traseul oficial de vizitare a orașului Hattușa.

Poarta este flancată de două turnuri, iar părțile superioare dintre turnuri au fost distruse.
Poarta consta din două deschideri de acces, de formă parabolică, una internă și una externă. Aceste deschideri erau echipate cu uși din lemn care se deschideau spre interior. Vizitatorii încă mai pot observa grinda și găurile pentru zăvoare ale porții. Accesul la poartă din exterior se făcea prin intermediul unei rampe, care era protejată de alte ziduri și de un bastion.

Statuile frontale ale celor doi lei, care au dat numele porții, sunt cioplite în niște blocuri imense de piatră de o parte și de alta a ușilor exterioare. Gurile deschise și ochii larg deschiși ale acestor animale sălbatice aveau probabil o funcție protectoare, menită să alunge spiritele rele din oraș.

Poarta Leilor ilustrează măiestria sculpturii hitite din secolul al XIV-lea și pune în evidență talentul excepțional al zidarilor hitiți. Blocurile de piatră utilizate în construcția sa sunt conectate cu așa-numita tehnică poligonală. Prin această tehnică, suprafețele vizibile ale pietrelor au laturile sau îmbinările drepte, ceea ce conferă blocului aspectul unui poligon. Se spune că, în cazul Porții Leilor din Hattușa, nici măcar cea mai subțire coală de hârtie nu ar putea fi intercalată între pietre, deoarece acestea se îmbină perfect între ele.

Poarta Regală, cunoscută și sub numele de Poarta Regelui, face parte din fortificațiile orașului și este decorată cu o sculptură în relief a Zeului Războiului, cu o înălțime de 2,25 metri.

Poarta Regelui este una dintre cele trei porți ale fortificațiilor ale orașului Hattușa, celelalte două fiind Poarta Leilor (mai sus) și Poarta Sfinxului.

Aceste trei porți constituiau un traseu sacru utilizat pentru procesiuni, care începea de la Templul 5 și părăsea orașul prin Poarta Regelui. Traseul continua apoi către Poarta Leilor, de unde intra din nou în oraș.

Yazılıkaya, cunoscută și ca “Stânca Inscripționată”, este un sanctuar în aer liber situat la aproximativ 1,5 kilometri nord-est de Hattușa. Este cel mai mare monument rupestru hitit cunoscut.

Sanctuarul este format dintr-o clădire asemănătoare unui templu și două camere în aer liber, fiecare sculptată în stâncă. În partea de nord-est a sanctuarului se află o nișă care prezintă o lungă procesiune de figuri masculine spre vest și de figuri feminine spre est. Aceste figuri se întâlnesc pe peretele cel mai îndepărtat nord-estic.

Yazılıkaya era un loc sacru pentru hitiți, situat în apropierea imediată a porților orașului Hattușa. Situl a fost în uz cel puțin din secolul al XVI-lea î.Hr., dar majoritatea sculpturilor rupestre datează din timpul domniilor regilor hitiți Tudhaliya IV și Suppiluliuma II în secolul al XIII-lea î.Hr., când situl a suferit o restaurare semnificativă.

Se presupune că situl a funcționat ca un instrument de măsurare a timpului, sculpturile servind drept repere pentru mișcarea lunară și solară.

Hattușa, capitala Imperiului Hitit, este cunoscută pentru structura sa urbană și pentru varietatea de clădiri care au supraviețuit (temple, palate regale, fortificații).

Hattușa găzduia o multitudine de temple distincte. Cel mai bine păstrat dintre acestea este Marele Templu, situat în Orașul de Jos.

Există și alte temple cu forme și date similare, deși în general sunt mai mici, situate în Orașul de Sus, care era în mare parte un oraș al templelor dedicate zeilor și zeițelor hitite și hurite.

Palatele regale erau situate într-o zonă cunoscută sub numele de Büyükkale sau Marea Fortăreață. Aceasta era o acropolă situată pe un vârf înalt și servea ca centru administrativ al orașului.

O imagine valorează cât o mie de cuvinte, așa că urmează o reprezentare a cum arăta Hattușa în perioada sa de apogeu.

Hattușa este cu siguranță un loc special, unde trecutul prinde viață. Ea reprezintă un reper istoric și cultural important în Turcia. Este un loc în care trecutul și prezentul converg, oferind oferind o incursiune către o lume demult dispărută. Ar fi păcat să omiteți să vizitați Turcia fără a profita de ocazia de a vedea acest sit arheologic impresionant, care merită un loc printre cele mai renumite situri arheologice de acest gen.

Pentru cei interesați, acest video explică în detaliu (și în 3D!) cam care a fost povestea Hattușei. Din păcate, este disponibil doar în engleză: