De ieri seară suntem în Efes (sau Selçuk, cum este cunoscut în prezent). Orașul este foarte curat și frumos, iar hotelul nostru boutique se află la doar 400 de metri de ruinele acestui vechi oraș antic. Așa că, în această dimineață, după ce am luat micul dejun în grădina hotelului, sub niște copaci cu lămâi verzi, am pornit să descoperim vestigiile Efesului.

Istoria milenară a orașului grec Efes

Când am ieșit din hotel, soarele arzător al Turciei ne-a întâmpinat cu o temperatură de 43°C la umbră, anunțând aventura ce urma să vină. Pe măsură ce ne apropiam de Efes, prima vedere a ruinelor antice ne-a lăsat fără cuvinte. Orașul, odinioară o metropolă prosperă, este acum în ruine, o mărturie tăcută a trecerii timpului.

Efes, un oraș antic grecesc, este situat în locul în care râul Cayster se întâlnește cu Marea Egee, în regiunea Selçuk din Izmir. Istoria sa milenară și locația strategică l-au transformat într-un oraș portuar vibrant și un centru cultural important în perioadele neolitică, elenistică și romană.

Având o populație care a atins la un moment dat 200.000 de locuitori, Efes era unul dintre cele 12 orașe importante ale Ligii Ionice atunci când a fost construit în secolul al XI-lea î.Hr.

Există două legende referitoare la fondarea sa. Prima menționează că fondatorul a fost prințul ionic Androclos, care a ales acest loc după ce a fost îndrumat de oracolul din Delphi în căutarea sa de a întemeia o nouă colonie grecească. Cea de-a doua spune că miticele femei războinice amazoane au numit orașul antic după regina lor, Ephesia.

Mai târziu, în epoca romană, a devenit capitala proconsulară a Asiei Mici de vest, cu teritorii care includeau regiuni precum Lidia, Caria și cea mai mare parte a Frigiei. Orașul a fost, de asemenea, principalul lăcaș de cult al lui Artemis (cunoscută sub numele de Diana de către romani), sora geamănă a lui Apollo și zeița vânătorii, a animalelor sălbatice și a lunii. Templul lui Artemis, situat în Efes, a fost una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. Pe lângă Zeus, Artemis și Apollo, se spune că la Efes se venerau odinioară peste 15 zei și zeițe.

Pășind prin vechiul oraș, am fost impresionată de măreția trecutului. Blocurile și coloanele de marmură, deși uzate de timp, încă mai stau în picioare, sculpturile lor complicate amintind de o vreme în care Efesul era un oraș plin de viață.

La începutul primului secol, Efesul devenea un simbol al creștinismului, fiind centrul principal de răspândire a acestei noi credințe apărute sub dominația romană.

În secolul al III-lea însă, Efes și-a început declinul inexorabil. Orașul și comoara sa principală, Templul lui Artemis, un punct de atracție pentru călători și motorul principal al economiei sale, au fost devastate de goți.

Împăratul Teodosie a distrus apoi toate vestigiile Templului lui Artemis din oraș, privând totodată și femeile de toate drepturile de care se bucurau cândva, după care a ridicat biserici creștine pe ruinele templului în 263.

De-a lungul anilor, acumulările de sedimente au făcut ca portul natural al Efesului să devină nefuncțional, declanșând astfel un exod masiv de populație. De asemenea, în urma unui cutremur devastator în 614, a invaziilor și a luptelor constante pentru putere, orașul a fost lăsat în ruine. Deși a avut o perioadă scurtă de prosperitate sub conducerea selgiucizilor, când otomanii au preluat controlul în secolul al XV-lea, Efesul a fost abandonat și lăsat într-o avansată stare de degradare.

Efesul rămâne în parte uitat până în 1863, când în zonă încep cercetările arheologice. Excavațiile au scos la iveală numeroase artefacte antice. În timp ce multe dintre aceste artefacte se găsesc acum în muzee din întreaga lume, blocurile și coloanele de marmură masivă ale orașului au rămas încă în picioare, bătute de razele soarelui din Izmir.

Mergând pe vechile străzi ale Efesului, am avut un sentiment de conexiune profundă cu trecutul. Fiecare piatră, fiecare ruină, fiecare artefact ne spunea povestea unor timpuri demult apuse, dar încă vii în rămășițele acestui oraș odată măreț. Vizita la Efes nu a fost doar o simplă excursie; a fost o călătorie în timp, o incursiune în trecut și o amintire pe care o voi păstra mereu în memorie.

Meryem Ana: Casa Fecioarei Maria lângă Efes

Lângă Selçuk, la o aruncătură de băț, chiar la periferia Efesului, se află o casă modestă din piatră, cunoscută sub numele de Casa Fecioarei Maria („Meryem Ana”). Această căsuță simplă este venerată ca lăcaș de pelerinaj atât în creștinism, cât și în islam. După cum spune legenda, Sfântul Ioan a însoțit-o pe Maria, mama lui Iisus, în acest sanctuar de piatră, unde aceasta ar fi locuit până la Adormirea sa, conform credinței creștine.

În liniștea și calmul acestei case, aproape că am putut simți secolele de credință și respect pe care acest loc le-a inspirat.

După ani de deliberări, casa a fost consacrată ca loc oficial de pelerinaj catolic în secolul al XIX-lea. Dacă importanța sa religioasă suscită încă scepticism, trei vizite papale ar putea să încline balanța: atât Papa Paul al VI-lea, cât și Papa Ioan Paul al II-lea și Papa Benedict al XVI-lea au vizitat acest loc în 1967, 1979 și, respectiv, 2006.