Mâine se încheie călătoria noastră prin Turcia. A fost o vacanță reușită în ansamblu. Am văzut și am făcut aproape tot ce ne-am propus. Mai jos, câteva cuvinte despre fiecare regiune pe care am vizitat-o.

Istanbul

Noi am stat la hotel în partea europeană a orașului, la doi pași de vechiul centru istoric și de portul din Bosfor. Această zonă are avantaje și dezavantaje: da, poți vizita multe obiective turistice fără să folosești transportul în comun sau mașină. Da, este plină de magazine și de restaurante la tot pasul.

Însă această zonă este foarte aglomerată, te înghesui în permanență cu toate națiile pământului venite aici să viziteze aceleași obiective turistice ca și tine, din care cauză este și murdar pe străzi – nu toată această lume este educată să arunce sticlele de plastic și alte deșeuri într-un coș de gunoi, în loc să le arunce cu nepăsare pe stradă. 🙄

Am vizitat și partea asiatică a Istanbulului, care este de zece ori mai curată și mai modernă. Data viitoare când venim, vom căuta un hotel acolo. Deși este mai departe de obiectivele turistice din centrul orașului, acea zonă este absolut superbă, curată, și mai puțin frecventată decât restul orașului.

Din punctul meu de vedere, este de evitat venitul aici în mijlocul verii, deoarece este mult prea cald și aglomerat. Din păcate, noi suntem încă legați de programul școlii Annei, care se termină la sfârșitul lunii iunie. Ideal ar fi să venim aici înainte sau după vacanța de vară, în lunile mai, iunie, septembrie sau octombrie, când este mai puțină lume și temperaturi mai clemente.

Noi am petrecut doar 6 zile în Istanbul, ceea ce nu este suficient pentru a vedea toate atracțiile acestui oraș. Cred că ar fi nevoie de cel puțin 2 săptămâni pentru a explora măcar 30% din ceea ce merită văzut aici.

Ankara

Am stat la un hotel în centrul orașului, care este modern, cu clădiri noi și mai curat decât Istanbulul. Totuși, am întâlnit și cartiere mai vechi, unde înghesuiala și mizeria se amestecau într-o combinație de mirosuri, unele pestilențiale, altele de mâncare plină de arome orientale. Probabil acesta este unul dintre șarmurile Turciei. 😁 Este evident că populația are o problemă cu curățenia. Oamenii aruncă gunoaiele pe stradă fără nicio grijă, iar peste acele gunoaie se adaugă altele. Este amuzant că nimeni nu se sesizează când, lângă aceste mormane de gunoaie, apare un “restaurant cu terasă” care servește kebab și ciorbă de linte. Probabil nu există legi care să reglementeze aceste afaceri, cine știe… Am văzut și câini vagabonzi peste tot, dar nu sunt agresivi.

Göreme

După căldura și aglomerația din Istanbul și Ankara, Göreme a fost o adevărată binecuvântare. Situată într-o zonă deluroasă, regiunea are temperaturi cu 1-2 grade Celsius mai scăzute, iar noaptea scad la 18-19 grade Celsius. Orașele din această zonă sunt foarte curate, mai mici și au un ritm zilnic mai liniștit. Hotelul în care am stat a fost confortabil și avea o piscină interioară, ceea ce ne-a permis să ne răcorim după explorările zilnice. Personal, mi-a plăcut foarte mult această regiune.

Antakya

Antakya, situată la granița cu Siria (32 km distanță), a fost o experiență destul de interesantă. Am menționat deja că un cutremur major a lovit această zonă anul trecut, distrugând aproape întregul oraș. Am observat o prezență militară semnificativă, multe clădiri și blocuri distruse, precum și numeroase tabere de refugiați. Ne-am simțit ca niște jurnaliști care transmiteau imagini de la fața locului sau ca angajați ONU veniți să ajute sinistrații. 🤓 Deși orașul a fost devastat, reconstrucția a început deja, cu blocuri noi ridicându-se peste cele distruse. Cireașa de pe tort: hotelul în care am stat a fost aproape perfect: curat, cu mâncare excelentă și personal foarte amabil.

Manavgat

Manavgat, situat la 75-80 km de Antalya, este o zonă plină de turiști, cu numeroase magazine, hoteluri, restaurante, bazaruri și outleturi. Este un loc foarte modern, unde nu am văzut femei purtând hijab sau șalvari, așa cum am observat în Istanbul și Ankara. Am stat la un hotel în centrul orașului, care nu era all-inclusive, ceea ce a făcut ca experiența noastră să nu fie tocmai ideală. Totuși, hotelul a fost curat și aproape de plajă și restaurante, astfel încât micile inconveniente nu au contat prea mult.

Selçuk

Am stat la un boutique hotel foarte frumos și intim, unde ne-am simțit ca în familie. De aici am putut explora orașul antic Efes și Kușadası, situat pe coasta de vest a Turciei, pe malul Mării Egee, plin de hoteluri splendide și moderne, foarte apreciate de turiști. Mi-ar plăcea să revenim aici în viitor, deoarece Kușadası este superb și are niște plaje de vis.

Çanakkale

Am stat aici doar două nopți și eram deja foarte obosiți de ritmul alert din ultimele două săptămâni. Hotelul a fost ok, dar nimic special. Orașul nu este prea curat și este plin de turiști, iar eu eram deja foarte stresată și abia așteptam să ajungem la hotelul all-inclusive din Antalya pentru a mă odihni. Totuși, această zonă a meritat vizitată pentru strâmtoarea Dardanele și cimitirele de război de la Gallipoli.

Belek

Suntem de câteva zile la un all-inclusive superb în Belek. Situat pe malul Mării Mediterane, Belek este renumit pentru plajele sale, băile termale și terenurile de golf. Nu vreau să par părtinitoare, dar este cu adevărat extraordinar aici. Poate pentru că nu mai trebuie să ne plimbăm prin soare și căldură peste tot, sau pentru că nu mai trebuie să fugărim mâncarea și apa rece, sau poate pentru că este nemaipomenit să poți intra în apa mării oricând dorești. 👌🏻 Nu știu, dar cred că ar fi trebuit să rezervăm mai multe zile la plajă aici. Hotelul este de top, chiar mai bun decât ce am văzut în Caraibe: super curat, cu mâncare foarte bună și foarte variată. Singurul lucru de care aș putea să mă plâng este că hotelul este plin, cu mulți turiști români, ruși, ucraineni și germani. În rest, este locul perfect pentru relaxare.

Impresii generale pozitive

– Poate suna ciudat, dar primul lucru care m-a impresionat plăcut când am ajuns aici, chiar de la aeroport, au fost toaletele moderne. 😁 Nu trebuie să atingi nimic, totul se deschide / închide contactless. Înainte să te așezi pe toaletă, doar fluturi mâna în fața unui buton roșu din cabină și automat colacul se acoperă cu un plastic curat, pe care te poți așeza confortabil. Astfel, nu mai trebuie să urinezi de sus, nu mai stropești și nu mai murdărești nimic. Ar fi minunat dacă acest sistem ar fi adoptat peste tot în lume. (Din păcate, acest tip de toalete nu este prezent peste tot în Turcia, ci doar în zona marilor orașe).

– Turcia este o țară deosebit de frumoasă și bogată, chiar dacă există și zone aride, cum ar fi podișul Anatolian, unde vegetația este rară. Potențialul turistic este imens, mai ales în regiunile de coastă, unde peisajele sunt absolut spectaculoase: munți, plaje și mare într-o singură priveliște. Este greu de descris în cuvinte cât de frumoase sunt unele locuri pe care le-am vizitat. Trebuie să vii și să le vezi cu proprii tăi ochi.

– Autostrăzile de aici sunt impecabile. Am condus atât pe cele cu plată, cât și pe cele fără plată. Cele cu plată sunt, evident, mai bune, dar nu cu mult. Diferența majoră este traficul mai redus pe cele cu plată, ceea ce permite viteze de neimaginat pentru mine în Canada. George a condus cu 180 km/h, iar eu am călcat accelerația la 155 km/h, deși nu îmi place viteza. Așa cum am spus, autostrăzile aici sunt perfecte.

– Turcii sunt extrem de amabili și ospitalieri. Aș îndrăzni să spun că sunt foarte toleranți cu străinii. Deși nu am avut ocazia să-i cunosc în profunzime în cele patru săptămâni petrecute aici, mi s-au părut mult mai prietenoși decât canadienii. Sau cel puțin așa par.

– Turcii sunt extrem de patrioți. Oriunde am mers, am văzut drapelul lor arborat și afișe cu Atatürk. În zona de graniță cu Siria, fiecare orășel sau sat are câte o statuie care înfățișează soldați ce au luptat pentru patrie sau personaje istorice importante.

– Turcii își respectă profund conducătorii și istoria. Sunt extrem de mândri de trecutul lor, atât de mândri încât nu consideră necesar să învețe altă limbă decât pe cea maternă, ca și cum Turcia ar fi centrul universului.

– În Turcia nu am văzut decât unul sau doi homosexuali sau membri ai comunității LGBTQIA+ în cele patru săptămâni petrecute aici. Oriunde te uiți, sunt numai familii tradiționale: mamă, tată și copii. Mulți copii. Am impresia că influențele negative promovate în vest nu au avut același impact aici, deoarece familia clasică rămâne încă nucleul societății turcești. Recunosc că, la început, mi s-a părut destul de ciudat să nu întâlnesc homosexuali peste tot ca în Canada, să nu aud inepții despre “gender fluid” sau să văd diferite specimene scăpate direct de la spitalul de psihiatrie, care se identifică cu nu știu ce animal, ibric, copac… sau alte bazaconii. Aici, majoritatea populației este încă așa cum o știam din copilărie, și îndrăznesc să spun că este normală. Abia acum îmi dau seama cât de bine mi-a făcut să fiu printre oameni pe care îi consider normali și sănătoși la minte, conform definiției mele de normalitate.

Impresii generale negative

– Turcii sunt oameni de treabă, foarte drăguți și ospitalieri. Totuși, trebuie să ținem cont că, în spatele acestor calități, motivația este adesea aceeași: banii. Ca turiști, noi suntem adesea percepuți ca o sursă inepuizabilă de bani. Nu ne-a plăcut deloc că, oriunde am fost, am plătit mult mai mult pentru același produs sau serviciu doar pentru că suntem turiști. De exemplu, la restaurante, dacă ceri meniul în engleză, prețurile sunt considerabil mai mari decât cele din meniul în turcă. La fel și la muzee: cetățenii turci plătesc doar o fracțiune din prețul pe care îl plătesc turiștii pentru biletele de intrare. Deci, diferențele de preț sunt evidente. Chiar dacă înțeleg că puterea de cumpărare a localnicilor este mai mică decât a turiștilor, această situație lasă un gust amar la sfârșitul zilei. Ca fapt divers, în Canada nu există astfel de diferențe: un bilet la muzeu are același preț atât pentru localnici, cât și pentru turiști. La fel, o porție de mâncare costă același preț și pentru localnici, și pentru turiști.

– În ceea ce privește mâncarea, nu am fost deloc impresionată. M-am săturat rapid de kebab și cartofi prăjiți. Probabil sunt eu prea fixată pe bucătăria românească, nu știu. 🤷‍♀️ Cert este că toți trei am slăbit aici, eu mâncând aproape exclusiv ciorbe și pepene, iar din când în când, un pic de orez cu carne și o baclava. Din fericire, la hotelul all-inclusive unde am stat, ne-au oferit mai multe opțiuni culinare, inclusiv diverse tipuri de ciorbe și salate, așa că în final a fost okay. În general, mâncarea la restaurantele pe unde am fost este cam aceeași – kebab cu cartofi prăjiți și o salată – și destul de scumpă în Istanbul. Este clar că se adresează doar turiștilor. Am reușit de câteva ori să luăm masa și la niște restaurante de cartier, unde mâncarea a fost exact ca la mama acasă și mult mai ieftină. Concluzia este că, dacă vrei să mănânci ceva autentic și bun, trebuie să cauți restaurante de cartier.

– Ne-a stresat foarte tare faptul că mulți turci nu cunosc altă limbă decât limba lor maternă. Este foarte dificil și frustrant pentru noi să comunicăm doar cu cele 10-15 cuvinte pe care le-am învățat în turcă în ultimele 4 săptămâni. De asemenea, la televizor, toate emisiunile sunt traduse în turcă, ceea ce face imposibilă înțelegerea lor. Din acest motiv, nu am deschis televizorul timp de 4 săptămâni. 👍🏻

– Am discutat deja despre acest aspect: turcii nu pun accent pe protecția mediului și nu sunt obișnuiți să strângă gunoaiele pe care ei înșiși le produc. Străzile din marile orașe sunt murdare, cu sticle și cartoane aruncate peste tot. Exact ca într-o cocină. 🙄 Doar plajele private sunt curate, dar asta pentru că turiștii plătesc să nu stea la soare printre gunoaie. Orice altă plajă, și sunt multe aici, este într-o stare deplorabilă. E păcat că acești oameni au o țară atât de frumoasă, cu o climă de invidiat, și nu o îngrijesc cum ar trebui.

– Un alt aspect neplăcut aici este costul benzinei. Deși nu este direct legat de turci, un litru de benzină se vinde în medie cu 1,95 CAD$. Având în vedere că am parcurs 5500 km în 2,5 săptămâni, mi s-a părut excesiv. Dar n-am avut încotro, prețurile sunt mari peste tot.

– Toaletele publice din jurul Istanbulului sunt moderne. Însă, pe măsură ce te îndepărtezi de Istanbul, intri în zonele mai puțin dezvoltate ale Turciei, unde întâlnești cel mai adesea toaletele “clasice” turcești. Am experimentat doar una și mi-a fost suficient. Am preferat să aștept până am ajuns la hotel decât să mai trec prin așa ceva. Imaginează-ți o gaură neagră, survolată de un roi de muște negre, deasupra căreia trebuie să te apleci, și într-un colț, o stropitoare mică, de copii. 😳 Nu am înțeles încă ce rost are stropitoarea… probabil pentru spălatul în anumite zone crepusculare. Am ieșit de acolo cât am putut de repede. 😁

– Turcii conduc foarte imprudent. Deși au autostrăzi excelente, problema majoră este că nu reușesc să mențină banda, intrând mereu pe cea alăturată. Când îi depășești, observi că sunt cu telefonul în mână, fie discutând, fie trimițând mesaje. Mai ales șoferii de tir. 😳 Este un adevărat miracol că nu am avut accidente pe parcursul călătoriei noastre aici. Nu se respectă nicio regulă de circulație sau de parcare, toți claxonează ca demenții și nimeni nu te lasă să te încadrezi pe șosea. Poliția locală este foarte prezentă, dar închide ochii la “nimicurile” astea. Este un adevărat haos, mai ales ca toți conduc cu 60-70 km/hr peste limita legală.

În ansamblu, Turcia este un mix de tradiție și modernitate, un amestec de influențe europene și orientale, cu peisaje magnifice pe care nu le-am mai văzut până acum. Am întâlnit oameni buni și onești, dar și câțiva mai puțin de încredere. Am descoperit locuri uimitoare, dar și unele mai puțin plăcute. Turcia este un amestec de bune și rele, totul învăluit de un farmec aparte. O reflectare a ceea ce natura reprezintă: diversitate.