Am dormit relativ bine azi-noapte și, în dimineața asta am pornit din nou să hălăduim prin acest oraș zgomotos, unde oamenii parcă aleargă în continuu către o destinație unde nu ajung niciodată. Este frapant când cobori în stradă și instantaneu ești prins în cursa asta fără sens: efectiv, toată lumea aleargă în toate direcțiile. La orice oră din zi și din noapte nu există alt ritm de mers decât rapid. Mă întreb unde naiba merg așa pe cai mari în permanență… La serviciu, la cumpărături, la vreo întâlnire?! 😳 După ce naiba aleargă? Ca să nu mai spun ca la toate cafenelele aici nu sunt scaune sa stai jos să-ți bei în liniște cafeaua, ci trebuie să o “savurezi” în mers. 😒 Este la fel ca în filmulețul de mai jos:

Chinatown

Primul obiectiv azi a fost cartierul chinezesc din Manhattan, care are cea mai mare populație de etnie chineză din afara Asiei.

Se pare că un anume Ah Ken ar fi ajuns în această zonă în anii 1850; el ar fi fost primul chinez despre care se spune că a emigrat permanent în Chinatown. Ca om de afaceri cantonez, Ah Ken a înființat mai târziu un magazin de cigars (trabucuri) de succes pe Park Row.

În anii 1850, Goana după aur din California a generat un val de imigrație chineză în Statele Unite, perioadă în care aproximativ 25.000 de imigranți chinezi și-au părăsit casele și familiile să caute gam saan (“muntele de aur”) în California. În New York, aceștia și-au găsit de lucru ca cigar men sau purtând panouri publicitare, iar succesul în afaceri al lui Ah Ken i-a încurajat pe producătorii de trabucuri William Longford, John Occoo și John Ava să își desfășoare și ei activitatea în Chinatown, formând în cele din urmă un monopol asupra comerțului cu trabucuri. Se pare că Ah Ken este cel care a ținut o mică pensiune pe Lower Mott Street și care a închiriat paturi pentru primii imigranți chinezi care au sosit în Chinatown. Cu profiturile pe care le obținea ca proprietar, câștigând în medie 100 de dolari pe lună, a reușit să deschidă magazinul de țigări de pe Park Row, în jurul căruia avea să se dezvolte actualul Chinatown.

Chinatown a crescut constant imediat după adoptarea măsurii privind eliminarea contingentului de imigranți în 1968. În prezent, Chinatown numără sute de de fabrici de confecții care au încasări anuale de peste 200 de milioane de dolari, un cartier de magazine de bijuterii care generează milioane de dolari anual în vânzări de aur și diamante, peste 200 de restaurante care atrag mii de turiști, și 27 de bănci, de departe cea mai mare rată de bănci pe cap de locuitor din oraș.

Pe de altă parte, Chinatown este format în principal din clădiri dărăpănate, divizate în apartamente înghesuite, unele dintre ele vechi de peste un secol, cu WC-uri la intrare, folosite în comun între mai multe apartamente.

Chinatown din New York este paradisul iubitorilor de shopping. Diversitatea de bunuri variază de la cadouri și mărunțișuri ieftine la antichități și bijuterii fine. Magazinele includ: brutării, magazine de produse electronice, boutique-uri de modă, centre comerciale, bijuterii, piețe cu produse proaspete, cum ar fi fructe de mare, produse de medicina tradițională chineză, și ceainării.

Brooklyn Bridge

După plimbarea noastră relativ scurtă în Chinatown, ne-am îndreptat către Brooklyn Bridge. Acest pod face legătura între Lower Manhattan și Brooklyn Heights. Cunoscut pentru arcadele sale de piatră, Brooklyn Bridge suportă 6 benzi pentru mașini și o pistă pentru pietoni și biciclete. Începând din 2018, în medie, peste 116.000 de mașini, 30.000 de pietoni și 3.000 de bicicliști traversează podul Brooklyn în fiecare zi.

Brooklyn Bridge a fost conceput de John A. Roebling și a fost deschis pentru public în 1883, în cadrul unei ceremonii de inaugurare prezidată de președintele Chester A. Arthur și de guvernatorul New York-ului, Grover Cleveland. La acea vreme, era cel mai lung pod suspendat din lume. Oricine avea un ban pentru taxa de trecere era binevenit să traverseze podul – se estimează că 250.000 de persoane au traversat podul în primele 24 de ore. Din nefericire, o mare tragedie a avut loc la doar 6 zile de la inaugurarea podului, când 12 oameni au murit călcați în picioare în mijlocul unei busculade provocate de un zvon (fals) cum că podul se va prăbuși în râu. În anul următor, P. T. Barnum, un om de afaceri american din domeniul spectacolelor, dar și politician, cunoscut pentru înființarea Circului Barnum & Bailey, a trecut cu 21 de elefanți peste acest pod astfel încât să risipească temerile publicului cu privire la stabilitatea acestuia.

Întreaga lungime a podului este de 1,6 km. Pe jos, ia cam 30 de minute pentru a-l traversa mergând în pas săltat și până la 1 oră dacă faci opriri pentru fotografii și pentru a te bucura de priveliște (ceea ce e musai).

Brooklyn Bridge a fost desemnat monument istoric național în 1964 și monument istoric național de inginerie civilă în 1972. În ultimele decenii, construcția a fost modernizată pentru a face față solicitărilor de trafic în cel de-al doilea secol al său de existență.

Financial District

La nici 5 minute de mers pe jos de Brooklyn Bridge se află Districtul Financiar din New York.

Financial District este centrul afacerilor și comerțului din New York și unul dintre cele mai importante cartiere de afaceri din lume.

Actualul Financial District a fost cândva o parte a orașului New Amsterdam, situat strategic în extremitatea sudică a Insulei Manhattan. New Amsterdam provine de la Fortul Amsterdam, al cărui scop era de a apăra comerțul cu blănuri ale Companiei Neerlandeză a Indiilor de Vest pe râul North River (râul Hudson). În 1624, a devenit teritoriu al Republicii Neerlandeze și a fost desemnat capitală a provinciei Noi-Olanda în 1625. În 1664, englezii au cucerit New Amsterdam și l-au redenumit New York City.

Oameni de afaceri din întreaga lume călătoresc aici, locuiesc și lucrează aici. În zona aceasta se concentrează birourile și sediile multor instituții financiare importante. Fostul complex World Trade Center se afla în acest cartier până la atentatele din 11 septembrie 2001; cartierul include acum noul One World Trade Center. În timpul săptămânii, în special la orele de vârf, străzile sunt aglomerate, pline de oameni care se îndreaptă spre serviciu. La sfârșit de săptămână, însă, străzile sunt pustii, cu multe magazine și restaurante închise din cauza lipsei circulației pietonale.

Financial District este una dintre cele mai interesante zone arhitecturale din oraș, cu o combinație impresionantă de zgârie-nori care contrastează cu străzile pietruite și cu unele dintre cele mai vechi clădiri din oraș.

Să locuiești în Financial District este foarte scump: prețul mediu al chiriei este de aproape 4.000 US$ pe lună. Chiar dacă nu este cel mai scump cartier din Manhattan, este totuși mult mai scump decât majoritatea cartierelor situate în Brooklyn sau Queens.

The National September 11 Memorial

Fiind în zonă, nu aveam cum sa ratăm acest memorial. Îmi amintesc foarte bine imaginile date la televizor și panica care a urmat și în Canada după aceste evenimente. De unde până atunci treceam fără nici o problemă granița la americani – doar ne salutau și ne urau drum bun până la destinație – după aceste triste evenimente totul s-a schimbat. Acum ne caută și în fund, sa spun așa. Chiar și la verificările de rigoare de la aeroport acum câteva zile, grănicerii americani ne-au descălțat, ne-au pipăit peste tot și ne-au întrebat de cel puțin 3 ori cu ce treabă mergem la New York. Securitatea națională la ei este acum extrem de importantă și datorită atacurilor din 2001.

Pe locul fiecăreia dintre cele două clădiri distruse în 2001, World Trade Centre 1 și World Trade Centre 2, care aveau câte 110 etaje fiecare și au fost cele mai mari clădiri din lume între anii 1972 și 1973, acum au construit ce se vede mai jos – 2 bazine cu apă, pe marginea cărora sunt inscripționate numele civililor care au murit atunci.

Pe mine m-a impresionat foarte mult acest loc. Bieții oameni, n-au avut nici o vină. Din loc în loc, turiștii pun câte o floare în memoria lor. 🥺

Am profitat de ocazie să-i explic și Annei, care nu știa mare lucru despre ce s-a întâmplat aici în 2001. Din păcate, la școală nu prea se pune accent pe istorie și … vorba lui Nicolae Iorga: “Un popor care nu-și cunoaște trecutul e condamnat sa-l repete”. Să speram totuși, probabil prostește, ca asemenea tragedii nu vor mai avea loc.

… De acolo, am pornit către SoHo.

SoHo (South of Houston Street)

Pe teritoriul actual al Manhattanului, băștinașii americani au înființat la început o comunitate de 6 așezăminte, situate atunci pe niște pajiști întinse. Mai târziu, în 1626, au vândut aceste pământuri coloniștilor olandezi. Câțiva ani mai târziu, Compania Neerlandeză a Indiilor de Vest a adus sclavi africani în scopul de a defrișa și de a construi orașul “New Amsterdam”. Începând cu anii 1640, mulți dintre acești sclavi și-au dobândit libertatea și au început să își creeze propriile așezări. Încă de la începutul secolului al XVIII-lea, zona a fost divizată în vaste proprietăți agricole, care au fost ulterior subdivizate și urbanizate, până când, la începutul secolului al XIX-lea, regiunea s-a transformat într-un cartier prosper, cu străzi presărate cu reședințe frumoase. A urmat apoi o dezvoltare economică rapidă: au apărut noi firme, iar cartierul a devenit din ce în ce mai mult o zonă în care s-a stabilit clasa medie a societății.

Începând cu secolul al XIX-lea, activitatea industrială a crescut considerabil în aceasta zona. Locuitorii, forțați fiind de industrie și de comerț, au început să migreze spre centru. În timpul Războiului Civil, Districtul 8 (care includea zona SoHo) a pierdut 25% dintre locuitorii săi, pe măsură ce mai multe firme de afaceri s-au mutat de aici, precum și case de import/export, fabrici de textile și magazine de îmbrăcăminte.

SoHo a continuat să rămână preponderent industrial până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, iar în anii după război, multe societăți comerciale s-au mutat complet din Manhattan, lăsând în urmă depozitele părăsite. Zona a devenit din ce în ce mai sărăcăcioasă și era cunoscută sub numele de “”Hell’s Hundred Acres” (Cei o sută de acri ai iadului).

Numele de “SoHo” nu a fost folosit până când Chester Rapkin, un planificator urban, l-a “scornit” în 1963. La vremea respectivă, artiștii – mereu în căutare unor locuințe la prețuri rezonabile – începuseră să intre ilegal în mansardele din fostele uzine de producție. Loft-urile din SoHo îi atrăgeau datorită dimensiunilor, a luminii care intra prin ferestrele mari și înalte și, bineînțeles, a prețului accesibil.Aceste spații erau ieftine sau chiar gratuite, cel puțin la început. Treaba asta, chiar dacă ilegală pe atunci, a conferit caracter și vitalitate unei zone care avea nevoie de o vigoare reînnoită. Municipalitatea i-a tolerat temporar pe artiști; însă, în 1971, a adoptat niște măsuri speciale pentru a le permite utilizarea în mod legal a acestor spații.

Între timp, SoHo a devenit din ce în ce mai select. Printre cei care s-au mutat aici se numărau artiști de renume, cum ar fi Andy Warhol, Philip Glass, Twyla Tharp, Jean-Michel Basquiat și David Bowie. Inevitabil, chiriile au crescut odată cu prestigiul cartierului. În prezent, SoHo este o zonă de galerii de artă, magazine de lux și cafenele de tip boutique.

Times Square

Cine nu a auzit de Times Square și panourile electronice orbitoare? Este ceva ce nu trebuie ratat, mai ales pentru cei care ajung, ca noi, prima dată în New York.

Times Square este cea mai animată zonă din oraș, situat la intersecția dintre Broadway și 7th Avenue. Este locul în care se află imensele panouri publicitare, baruri, restaurante, teatre, muzee, și o atmosferă … fiică-mea ar numi-o “minunată”, dar eu i-aș spune doar trepidantă. E haos, nebunie, oameni care viermuiesc în toate direcțiile, gălăgie, zgomot, praf, gunoaie. Cred ca mi-e cam dor acum de orășelul meu calm, de provincie, unde e liniște, plin de flori, iarbă verde, marmote și veverițe în curte. 🤪🙌🏻

Revenind, Times Square se laudă cu un număr amețitor de panouri publicitare digitale luminoase, atât de luminoase încât, pe timp de noapte, astronauții de pe Stația Spațială Internațională pot vedea cu ușurință cartierul din spațiu. 😳 Din ce am înțeles, clădirile aici trebuie să afișeze o cotă standard de lumini deoarce zona are o reputație de menținut, până la urmă. 😏 Ideea principală însă este ca aceste panouri publicitare generează venituri de peste 20 de milioane de dolari în fiecare an, așa că le țin cât mai luminoase posibil sa atragă turiști.

Înființat încă din anii 1880, Times Square a purtat cândva numele de Longacre Square, după numele un cartier de trăsuri din Londra. Numele Times Square a fost preluat de la sediul ziarului New York Times, care în 1904 s-a mutat în One Times Square.

Din ce am citit, în perioada anilor 1960 – 1980, Times Square era un cartier rău famat, cu magazine porno, cinematografe cu filme X, spectacole de sex în direct și locuințe dărăpănate. În anii 1990 și 2000, orașul a investit masiv în curățarea și revitalizarea zonei. Astfel, cartierul a ajuns acum o atracție turistică în plină expansiune, care primește 50 de milioane de vizitatori pe an, mult mai mult decât orice altă atracție turistică din New York.

Din 2009, circulația pe bulevardul Broadway a fost închisă, astfel încât se poate mișuna acum acolo în toate direcțiile, după pofta inimii. Times Square este unul dintre cele mai vizitate locuri din întreaga lume, cu aproximativ 340.000 de vizitatori în fiecare zi, ceea ce înseamnă peste 124 de milioane de vizitatori pe an. Cum am zis, nebunie… 🫣

Singurul lucru demn de menționat, din punctul meu de vedere, este că Times Square a devenit din 2011 o zonă în care este interzis să fumezi. Se pare ca o amendă de 50 de dolari îi este lipită pe frunte fiecărui fumător care îndrăznește să-și aprindă o țigară în Times Square. O măsură salutară, aș spune eu. 👍🏻

Aici s-a încheiat periplul nostru pe ziua de azi. Am revenit la hotel și am comandat din nou Uber Eats fiindcă nu mai aveam chef sa ies din nou în căldură și în zgomotul de afară. Sunt deja în supraîncărcare senzorială de la claxoane, sirene de salvare, pompieri și alte zgomote care aici depășesc cei 65 de decibelii normali pentru urechea umană.