Cum am ajuns să mă gândesc dintr-o dată la treaba asta? Ei bine, cu câteva luni în urmă, mai exact în decembrie, m-am aflat în situația nefericită de a aluneca și de a cădea în genunchi pe o porțiune de gheață neagră acoperită de zăpadă. Tocmai când m-am văzut în această postură ridicolă, mi-au venit în minte versurile lui Eminescu din “Scrisoarea a treia”: “[…] În genunchi cădeau pedestri, colo caii se răstoarnă, când săgeţile în valuri, care şuieră, se toarnă […]” Din păcate, după câteva zile în care m-au durut destul de tare genunchii și am stat în casă, așteptând să-mi treacă și să-mi recapăt cât mai repede mobilitatea pentru a putea ieși din nou afară, medicul m-a informat că este vorba de o bursită și că nu trece așa ușor.

Anul acesta voi împlini 50 de ani. O etapă marcantă care uneori mă îngrijorează cu privire la viitor, la posibilele schimbări în stilul de viață, la sănătate și așa mai departe. Din păcate, așa cum am aflat din cărți, dar și din propria experiență, corpul îmbătrânește mai repede decât spiritul. În capul meu, mă simt ca la 35 de ani și mă îndoiesc că acest lucru se va schimba în viitorul apropiat. Vorba aceea, spiritul vrea, dar trupul nu mai poate.

Răspunsul la întrebarea “când ești considerat bătrân?” nu este unul simplu, deoarece diverși factori influențează modul în care oamenii privesc îmbătrânirea: de exemplu, starea de sănătate, stilul de viață, contextul social și percepția generațională. În America de Nord și în Europa, există câteva modalități comune de abordare a acestei întrebări:

• Din punct de vedere juridic și social: aici bătrânețea începe, de obicei, la 65 de ani, pentru că atunci se primește dreptul la pensie și la unele beneficii medicale – cum ar fi 80% reducere la medicamente, asistență medicală gratuită și așa mai departe. Aceasta este, de asemenea, definiția legală a unei persoane în vârstă. Dar este posibil ca acest lucru să nu corespundă modului în care oamenii se simt sau acționează la această vârstă, deoarece multe persoane în vârstă sunt încă pline de viață, sănătoase și active.
• În funcție de starea de sănătate și de riscul de mortalitate: Unii cercetători spun că bătrânețea poate fi măsurată în funcție de probabilitatea ca o persoană să moară în anul următor. De exemplu, o persoană poate fi considerată bătrână dacă are o probabilitate de 2% sau mai mult de a muri în următorul an și foarte bătrână dacă are o probabilitate de 4% sau mai mult. Acest lucru ia în considerare variațiile în materie de sănătate și longevitate între diferite populații și regiuni.
• Din punct de vedere personal și generațional: Opiniile oamenilor despre bătrânețe pot fi diferite în funcție de vârsta, experiențele și așteptările lor. De exemplu, tinerii consideră că bătrânețea începe la vârste mai timpurii, în timp ce persoanele mai în vârstă consideră că îmbătrânirea începe mai târziu. Pe măsură ce înaintez în vârstă, încep să împărtășesc această părere din urmă. Ceea ce mi se părea a fi bătrân în urmă cu 20 de ani, acum mi se pare a fi în floarea vârstei. Apropo de asta, un studiu realizat în 2019 arată că în medie americanii consideră că bătrânețea începe la 70 de ani, dar acest număr variază în funcție de grupa de vârstă a persoanelor care au răspuns la sondaj. Mă îndoiesc că un astfel de punct de vedere este împărtășit și în Europa. :-)

În contextul actual, s-a decis cu mult timp în urmă vârsta potrivită pentru pensionare, când majoritatea persoanelor de 60 și 70 de ani nu mai puteau munci și erau considerate “bătrâni” sau “foarte bătrâni”. Dar lucrurile stau altfel acum, iar societatea trebuie să facă față multor dificultăți de adaptare la numărul crescând de persoane care trăiesc din ce în ce mai mult. Mai mult, finanțarea pensiilor pe timp de 30 de ani este prea costisitoare, ceea ce indică necesitatea economică pentru mulți oameni de a munci mai mult decât au făcut-o generațiile trecute. Canada încearcă să schimbe aceste așteptări. Oamenii trăiesc din ce în ce mai mult: sunt din ce în ce mai multe persoane cu vârsta de peste 100 de ani. În plus, este foarte probabil să ne bucurăm de sănătate și să fim fericiți pentru mult timp. Așadar, se pare ca nu este o soluție viabilă să continuăm să ne prelungim anii de pensionare. Acest lucru necesită economii pe care nu le putem gestiona și solicită funcționarea sistemului de asigurări sociale și de pensii. De aceea, nu există niciun motiv pentru a renunța complet la muncă acum că nu mai suntem considerați “bătrâni” la 60 sau 70 de ani și că încă putem câștiga bani și contribui la dezvoltarea societății. Iar munca la vârste înaintate ne poate aduce și avantaje sociale și de sănătate.

În ceea ce mă privește, dacă voi fi sănătoasă și capabilă, nu intenționez să mă pensionez complet la 65 de ani. Am văzut cazul unor persoane apropiate mie care au procedat astfel și monotonia lor zilnică a atins cote maxime. Ca să nu mai vorbesc despre degradarea memoriei și a organismului în general atunci când lâncezești toată ziua prin casă fără un scop precis.

Motivul principal este că, în vremurile noastre, copiii nu mai depind de părinți pentru a avea grijă de proprii lor copii. Aici, nepoții merg la grădiniță și la școală, în timp ce bunicii cutreieră centrele comerciale, restaurantele sau chiar cazinourile, irosindu-și pensiile pe tot felul de produse, într-o încercare disperată de a scăpa de plictiseală. Nu spun că e bine așa, ci doar că aceasta este realitatea actuală. Bunicii au propriile vieți și interese și rareori petrec timp cu nepoții lor. Am trecut și eu prin asta ca tânără mamă și a fost foarte greu. Dar mi-am dat seama că trebuie să accept acest lucru. Asta nu înseamnă că voi urma acest exemplu: dacă voi fi sănătoasă și capabilă, cu siguranță o voi ajuta pe fiica mea să își crească copiii.

Din acest motiv, mă gândesc că aproximativ 20 de ore de muncă pe săptămână după vârsta de 60 de ani ar fi destul de convenabil pentru mine, doar pentru a ieși din casă din când în când și pentru a păstra o anumită rutină.

Dar ce altceva aș putea face pentru a mă menține în formă și într-o oarecare stare de funcționare, în afară de a continua să lucrez până după 60 de ani?

Iată câteva sfaturi – pe care am început să le iau mai în serios abia după 40 de ani – pentru a ne menține în formă și a trăi sănătos și după vârsta senectuții:

1. Alimentație sănătoasă – O dietă echilibrată este esențială pentru menținerea unei greutăți sănătoase și a prevenirii bolilor cronice. Mănâncă des fructe, legume, proteine slabe, cereale integrale și grăsimi sănătoase.

Am ținut diete toată viața mea, așa că organismul meu este complet dereglat și nu reușesc să slăbesc decât dacă nu mănânc nimic. În urmă cu aproximativ 12 ani am avut niște probleme grave de sănătate și am stat în spital doar pe perfuzii timp de 2 săptămâni. Doar atunci am slăbit 30 kg “rapid și ușor”. :-D De atunci, însă, alimentația mea s-a schimbat și mă orientez în mod constant către supe de pui, salate, fructe, pește, nuci, alune, fructe uscate – lucruri care odinioară nu mi se păreau deloc firești. Obișnuiam să savurez cu plăcere atât cartofii, cât și orezul, pastele, brânza și fripturile. Ei bine, acum rareori mă mai delectez cu astfel de festinuri. Nu pentru că nu vreau, ci pentru că nu mai pot. Mă doare stomacul, mă simt ca un șarpe constrictor după o astfel de masă, mi-e somn în mijlocul zilei și nu-mi arde decât să lenevesc.

2. Exerciții fizice regulate – Activitatea fizică regulată poate ajuta la menținerea masei musculare, la îmbunătățirea echilibrului și la menținerea sănătății cardiovasculare. Mersul pe jos, înotul sau yoga sunt doar câteva exemple de exerciții fizice pe care le poți face.

Obiectivul meu este să mă antrenez de cel puțin 5 ori pe săptămână. Continui cu mersul pe jos 5-6 km zilnic, dar am început și niște cursuri de spinning (se practică în grup, cu ajutorul bicicletei statice, ghidați de un instructor de specialitate), precum și cursuri de aqua fitness (gimnastică în apă). Ideea este că m-am speriat de când am căzut pe gheață anul trecut și am stat în casă timp de aproximativ 4 săptămâni. Mizeria asta de 6 luni de iarnă de aici mă limitează la tipurile de exerciții fizice. Așadar, încerc să găsesc ceva ce pot practica 365 de zile pe an, indiferent de condițiile de afară sau de temperatură.

3. Odihnă suficientă – Un somn de calitate este esențial pentru recuperarea organismului și menținerea sănătății mintale. Asigură-te că dormi suficient în fiecare noapte.

Somnul este în continuare o problemă, deoarece hormonii mei sunt cam bulversați acum și mă trezesc în fiecare noapte între 2 și 3. Nu știu exact ce se întâmplă, încerc să adorm la loc, dar nu întotdeauna reușesc. Așa că sunt într-o permanentă privare de somn de ani de zile. Asta are repercusiuni serioase asupra memoriei mele, asupra capacității mele de a slăbi, de a mă menține activă, de a fi mereu drăguță și zâmbitoare cu oamenii din jurul meu… Mă gândesc serios să achiziționez acest tricou. :-D

4. Bea apă – Consumul regulat de apă ajută la menținerea hidratării și la funcționarea optimă a organismului. Încearcă să bei cel puțin 8 pahare de apă pe zi.

Sunt bine la capitolul ăsta – beau multă apă cu lămâie, ceaiuri, supe. Dar aș putea crește numărul de pahare de apă pe zi.

5. Control medical regulat – Este important să faci controale medicale regulate pentru a depista orice problemă de sănătate în stadii incipiente.

Și în acest sens mă descurc destul de bine – nu-mi place durerea și suferința, așa că merg la medic atunci când este cazul.

6. Menținerea unei stări de bine mentale – Activități precum meditația, cititul sau petrecerea timpului cu cei dragi pot contribui la menținerea unei stări de bine mentale.

Fiind o fire introvertită, nu-mi place să petrec perioade lungi de timp în compania altora. Adică sunt ok pentru 2-3 ore, după care am nevoie să îmi reîncarc bateriile singură. Prefer oamenii calmi, prietenoși, care vorbesc domol și care cugetă înainte de a deschide gura. Ori ăștia nu se găsesc pe toate drumurile. Așadar, acest capitol este problematic pentru mine.

7. Evitarea fumatului și a consumului excesiv de alcool – Aceste obiceiuri pot avea efecte negative asupra sănătății tale pe termen lung. Încearcă să renunți la fumat și să limitezi consumul de alcool.

Nu am nimic de adaugat aici. Am multe hibe, dar pe astea cu fumatul și alcoolul nu le-am avut niciodată. De fapt, pentru că nu am avut astfel de probleme, simt un fel de dispreț față de cei care le au. Mi se pare că sunt complet bătuți în cap să-și distrugă propriul corp. Și știu că problema este cam aceeași cu mâncatul în exces, dar … fumatul și alcoolul mi se par niște mofturi de care e mai ușor să scapi decât să renunți la deliciile diverselor produse culinare. :-D

8. Menținerea unei vieți sociale active – Interacțiunea cu alții și implicarea în activități sociale poate avea un impact pozitiv asupra stării tale de bine.

Ca și la capitolul privind menținerea unei stări de bine mentale, am de lucrat aici, pentru că în mod natural am tendința de a mă retrage atunci când vine vorba de zgomot, hâhâială și socilizare pentru mai mult de 2-3 ore.