Astăzi ne-am început ziua cu o plimbare prin una dintre cele mai mari și mai vechi piețe acoperite din lume: Grand Bazaar, sau Kapalıçarşı, cum îi spun localnicii. Situat în cartierul Fatih, în centrul Istanbulului, Marele Bazar este foarte ușor accesibil pentru turiști. Se întinde aproximativ de la vest la est între moscheile Beyazit și Nuruosmaniye, oferind o locație centrală ideală pentru a explora celelalte atracții ale orașului.

Construcția Marelui Bazar a început în 1455/56, imediat după cucerirea Constantinopolului de către otomani. Sultanul Mehmed al II-lea l-a construit special pentru comerțul cu textile și bijuterii. Astăzi, Marele Bazar este adesea considerat unul dintre primele centre comerciale din lume.

Marele Bazar este un adevărat labirint, cu 61 de străzi acoperite și peste 4.000 de magazine pe o suprafață totală de 30.700 m². Atrage zilnic între 250.000 și 400.000 de vizitatori, fiind așadar unul dintre cele mai aglomerate locuri din Istanbul. Exact ceea ce nu-mi place: o mulțime de oameni în același loc. :D

Marele Bazar nu este însă doar un loc pentru shopping. Este, de asemenea, un loc în care se poate experimenta cultura vibrantă a Istanbulului. De la produsele artizanale ale meșteșugarilor locali la varietatea de mâncare și băuturi tradiționale, Marele Bazar oferă o experiență culturală autentică.

De aici ne-am îndreptat către…

Muzeul Adam Mickiewicz

Muzeul Adam Mickiewicz, amenajat în locuința în care a murit poetul, funcționează sub patronajul Muzeului de Artă Turcă și Islamică și găzduiește o parte din manuscrisele, documentele istorice și picturile lui Adam Mickiewicz.

Muzeul Adam Mickiewicz, un loc în care istoria și cultura se unesc pentru a comemora viața și opera unuia dintre cei mai mari poeți romantici ai literaturii poloneze. O să fiu sinceră – nu știam nimic despre acest personaj. Totuși, George a insistat atât de mult să mergem, încât a trebuit să ne luăm dupa el. Dar a fost o experiență minunată și sunt foarte bucuroasă că am mers. Habar nu aveam la ce să mă aștept, iar astăzi am învățat atât de multe. De exemplu, acum știu că Pan Tadeusz este considerată principala capodoperă a lui Mickiewicz și una dintre cele mai importante opere literare poloneze. Este un poem epic care descrie viața nobilimii poloneze în 1811-1812. Este lectură obligatorie în cadrul școlilor poloneze și a fost tradusă în 33 de limbi. Când mă întorc acasă din vacanță, voi încerca să găsesc această carte și să o citesc online.

Adam Mickiewicz, născut la 24 decembrie 1798, la Zaosie, lângă Nowgrèdek, este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori europeni din prima jumătate a secolului al XIX-lea, alături de George Byron și Johann Wolfgang Goethe. În septembrie 1855, Mickiewicz ajunge în Turcia, unde participă la organizarea forțelor poloneze în cadrul armatei otomane. Din păcate, Mickiewicz se stinge subit din viață, în urma unei boli (probabil de holeră), la 26 noiembrie 1855, la Istanbul.

Kız Kulesi

În plin centrul Istanbulului, pe o mică insulă la intrarea în strâmtoarea Bosfor, se ridică un simbol al orașului care a trecut testul timpului – Kız Kulesi, cunoscut și sub numele de Turnul Fecioarei sau Turnul lui Leandros. Trecutul său este la fel de fascinant ca și locația sa. Din 408 î.Hr. când a fost construit probabil ca punct de control vamal pentru navele care veneau dinspre Marea Neagră, Kız Kulesi a servit ca centru de carantină, far și, mai târziu, turn de observație. A fost distrus și reconstruit de mai multe ori, fiecare reconstrucție adăugând o noua pagină la isoria sa. Ultima restaurare a avut loc în 1998, chiar înainte de apariția sa în filmul lui James Bond ” World Is Not Enough”.

O legendă frumoasă și tristă este legată de acest turn. Se spune că unui împărat bizantin i s-a prezis că fiica sa va muri la vârsta de 18 ani din cauza unei mușcături de șarpe. Pentru a o proteja de această soartă, împăratul a construit un turn pe această mică insulă și a ținut-o închisă acolo, în speranța că niciun șarpe nu va putea ajunge la ea. Cu toate acestea, în ziua în care prințesa a împlinit 18 ani, un șarpe s-a ascuns într-un coș cu struguri trimis de împărat fiicei sale. Șarpele a mușcat-o pe prințesă și profeția s-a adeverit. De atunci, turnul a fost cunoscut sub numele de Kız Kulesi (Turnul Fecioarei), în amintirea acestei prințese.

Astăzi, Kız Kulesi este unul dintre cele mai populare simboluri și monumente din Istanbul, oferind o vedere panoramică extraordinară asupra Istanbulului și a Strâmtorii Bosfor. Când te afli pe acoperișul Turnului, poți vedea cum apele albastre ale Mării Marmara se întâlnesc cu cerul nesfârșit, în timp ce orașul Istanbul se întinde în toate direcțiile.

… Deși eram deja cam obosiți și loviți de soarele puternic al după-amiezei, ne‐am urcat într-un autobuz care ne-a lăsat chiar lângă…

Zidurile Constantinopolului

Zidurile Constantinopolului – ziduri de apărare construite din piatră care înconjurau și protejau orașul Constantinopol (astăzi Istanbul) încă de la înființarea sa ca nouă capitală a Imperiului Roman de către Constantin cel Mare. Cu numeroase adăugiri și modificări de-a lungul istoriei lor, au fost ultimul mare sistem de fortificații al antichității și unul dintre cele mai complexe și elaborate sisteme construite vreodată.
Construite inițial de Constantin cel Mare, zidurile înconjurau noul oraș din toate părțile, protejându-l împotriva atacurilor venite atât de pe mare, cât și de pe uscat. Pe măsură ce orașul s-a mărit, în secolul al V-lea a fost construită faimoasa linie dublă de ziduri teodosiene ridicate în timpul împăratului Teodosiu al II-lea.

În ciuda faptului că restul tronsoanelor de ziduri erau mai puțin elaborate, aceste ziduri deveneau, atunci când erau bine păzite, aproape impenetrabile pentru orice asediator medieval. Chiar și în confruntarea cu tunurile cu praf de pușcă, zidurile au rezistat asediului otoman din 1453. În perioada otomană, zidurile au rămas în mare parte intacte, unele porțiuni fiind demolate în secolul al XIX-lea, odată cu extinderea orașului. Astăzi, deși neglijate, multe porțiuni ale acestor ziduri sunt încă în picioare.

Aceste ziduri se întindeau pe o lungime de aproximativ 6,5 km. de la Marea Marmara la Cornul de Aur. Începând cu anii 1980, au fost întreprinse eforturi semnificative de restaurare pentru a conserva aceste structuri istorice. Astăzi, se pot vizita atât secțiuni originale, cât și părți restaurate ale acestor ziduri.

După această plimbare prin istoria tumultoasă a Zidurilor Theodosiene, am virat la dreapta printr-o mahala lângă această zonă a orașului, unde am băut un suc de vișine (rece !) excelent, iar George s-a tuns la o frizerie locală. Nu numai că l-a tuns, dar l-a și dat cu nu știu ce ceară, după care i-a epilat barba … de acum obrajii lui sunt precum poponețul unui nou-născut. Doar ca un pic mai roșii. 😀👌🏻

În timp ce el a stat la frizer, o doamnă chiar lângă frizerie ne-a chemat în magazinul ei, ne-a rugat să ne așezăm pe niște fotolii și ne-a servit un ceai turcesc. Ea nu știa decât limba turcă, iar noi știm doar câteva cuvinte în limba ei. Dar ne-am descurcat. Trăiască Google Translate! 😉 Unii oameni aici sunt extrem de buni și primitori. ♥️