Ieri, fiind ultima zi completă pe care am avut-o de petrecut în Selçuk, am decis să vizităm și alte vestigii din această regiune. Așadar, am pornit dis-de-dimineață în căutare de ruine antice. Trebuie să recunosc că am început să mă satur de acest sport, deoarece este extrem de cald și asta ne îngreunează existența aici. Plaja și marea, întinse cât vezi cu ochii, sunt mult mai tentante decât plimbările printre ruine sub soarele arzător de sfârșit de iulie. Dar mai avem puțin și încheiem această etapă din vacanță, după care ne vom putea bucura de câteva zile la plajă în Antalya. Abia aștept!

Înainte de a descrie aceste vestigii antice, vreau numai să spun că în această zonă am văzut o mulțime de pomi fructiferi care îmi lipsesc în America de Nord: caiși, piersici, vișini, cireși, duzi, portocali, lămâi, rodii, măslini și smochini. Sunt absolut fascinată și mereu mă opresc să fac o poză. Iar George se oprește să culeagă smochine, care sunt peste tot.😉

Aceste fructe îmi lipsesc foarte mult în Canada și, când se găsesc de cumpărat, nu doar că sunt extrem de scumpe, dar nici nu au același gust ca aici. Nu știu ce se întâmplă în timpul recoltării sau transportului, dar ceva le schimbă gustul original.

Și să nu mai vorbim de florile care cresc aici. Sunt atât de frumoase… aproape fiecare casă este împodobită cu ele.

Absolut o frumusețe acești copaci și aceste flori. Cum spunea Aznavour într-unul din cântecele lui:

« Emmenez-moi au bout de la terre, 

Emmenez-moi au pays des merveilles, 

Il me semble que la misère serait moins pénible au soleil ».

(Duceți-mă la capătul lumii,
Duceți-mă în țara minunilor,
Mi se pare că mizeria (fizică și umană) este mai puțin dureroasă/ mai ușor de suportat la soare/ într-o zonă cu mult soare).

Avea perfectă dreptate.

Bazilica Sfântului Ioan din Efes: Istorie, Ruine și Pelerinaj

Bazilica Sfântul Ioan din Efes este una din bisericile principale ale orașului Efes, construită pe mormântul atribuit Apostolului Ioan pe dealul Ayasoluk, la periferia nordică a orașului. Era cel mai renumit sanctuar din Efes și a rămas așa până când orașul a fost cucerit de către selgiucizi în secolul al XIV-lea. Abandonată treptat, este acum în ruine.

În anul 5 d.Hr. a fost construită prima biserică creștină, al cărei acoperiș era din lemn. Începând cu secolul al VI-lea d.Hr., este construită Bazilica Sfântul Ioan, o construcție monumentală în formă de cruce acoperită cu 6 cupole. Camera funerară acoperită cu marmură era situată la un nivel superior, accesibilă prin două trepte. Mormântul Sfântului Ioan se afla sub cupola centrală, susținută inițial de 4 coloane dispuse la fiecare colț. Monogramele împăratului Iustinian pot fi observate pe coloanele din curtea bazilicii.

Pentru a proteja Bazilica Sfântul Ioan de raidurile arabe, dealul Ayasuluk era înconjurat de ziduri ridicate între secolele VII-VIII d.Hr.

Credința că Sfântul Ioan nu ar fi murit, ci doar dormea în mormântul său, și că o pulbere cu proprietăți vindecătoare ieșea printr-o deschizătură din cavoul său funerar, a transformat Bazilica Sfântul Ioan într-unul dintre cele mai populare locuri de pelerinaj din lumea creștină în timpul Evului Mediu. Această credință atrăgea pe bolnavii în căutare de vindecare din întreaga lume.

Castelul Kușadası: Istoric și Atracții Turistice

Castelul Kuchadası a fost construit cu scopul de a apăra portul din golful Kușadası, în prezent ocupând întreaga insulă Güvercinada, care este o importantă atracție turistică.

Acest castel pitoresc, care a fost construit și extins de-a lungul secolelor al XIV-lea și al XVIII-lea, este situat pe Insula Porumbeilor, care este legată de Kușadası printr-un istm. Construit inițial ca fortăreață militară, în prezent este format din ziduri exterioare care îi înconjoară grădinile și un castel interior care adăpostește un mic muzeu.

Zidurile castelului au fost ridicate de İlyas Agha, în timp ce construcția cetății a fost ordonată de amiralul otoman Hayreddin Barbarossa (Barbă-Roșie). Zidurile exterioare au fost construite pentru a preveni un atac dinspre insule în timpul Revoltei grecești Orlov (1770).

Castelul Kușadası este o destinație turistică populară, oferind numeroase tururi și excursii pentru vizitatori. Este renumit pentru priveliștile sale spectaculoase asupra Mării Egee.

Melia și Panionion: Istorie și Descoperiri Arheologice

Cele mai importante 12 orașe ioaneze au format cu multe secole în urmă o uniune asemănătoare cu Uniunea Europeană. Această confederație se numea Liga Ionică sau Liga Panionică. Centrul confederației panionice era vechiul oraș Panionion.

Celelalte orașe confederate erau Milet, Myus, Priene, Efes, Kolophon, Lebedos, Teos, Klazomenai, Phokaia, Samos, Khios și Erythrae.

Consiliul Ligii Panionice se întrunea aici în mod regulat pentru a rezolva probleme politice și religioase de mare importanță. Ca regulă generală, niciun străin nu avea voie să intre în acest oraș, ci doar cetățenii orașelor confederate.

În jurul anului 700 î.Hr., orașul era o capitală culturală cu numeroase festivaluri.

Regiunea Panionion se întinde pe o arie foarte mare. Încă se mai dispută dacă Melia a fost o regiune a Panionionului sau era un oraș separat.

Mare parte din ruine au fost descoperite întâmplător de un păstor în anii 1990. Excavațiile continuă să avanseze, iar obiectele descoperite sunt expuse în Muzeul din orașul Aydin.

O parte din străvechile secțiuni ale orașului se află în zona Parcului Național, iar vizitarea lor necesită un permis special. Cel mai bun mod de a explora acest oraș izolat este de mers într-o drumeție cu un ghid local bun. Ca alternativă, se pot face safari cu jeep sau cu cai, prin care puteți explora această regiune muntoasă în care natura este aproape neatinsă.