Mă gândeam în dimineața asta înnorată și cu risc de ploaie torențială … la interacțiunilor noastre aici cu populația locală și realizez că, încet-încet mi se schimbă percepția asupra negrilor, indienilor și a pachistanezilor. Joburile plătite prost sunt făcute aici, ca peste tot de-altfel, de imigranți. Cu toate astea, deși sunt prost plătiți, majoritatea sunt oameni cinstiți și foarte buni la inimă. De exemplu, ne-am rătăcit de câteva ori în trafic, pe străzi sau am luat autobuzul în direcția greșită. A fost de-ajuns să explicăm asta unui șofer de autobuz negru; imediat ne-a indicat și repetat de 3-4 ori cum să ajungem la destinație, ba ne-a mai și oferit 4 bilete de autobuz gratuit… doar pentru că eram obosite și amețite de căldură, altfel nu-mi explic. 🤣 Am insistat să le plătesc, dar n-am reușit. La sfârșit ne-a mai și transmis un “God bless”. (Doamne ajută!) La fel și cei care lucrează în magazinele de cartier, majoritar negri sau hispanici, sunt extrem de blânzi, primitori și cu chef de pălăvrăgeală – păcat ca nu e George cu noi să-i țină de vorbă pentru că eu sunt mai sălbatică cu străinii și prefer convorbirile scurte și la obiect. 😁 Una peste alta, ajuns să îmi schimb părerea proastă despre afro-americani. Sau, cel puțin, o parte dintre ei – cei care muncesc cinstit – sunt foarte de treabă. Îmi dau seama că e bine să nu mai generalizez și trebuie să învăț să nu mai bag pe toată lumea în aceeași oală. Cam greu să mă dezvăț, dar voi încerca să evoluez în sensul ăsta.

Azi avem în program să vedem Statuia Libertății. Așa de “inspirate” am fost să mergem acolo tocmai acum… după atâtea zile de temperaturi sufocante, când stă să plouă. 🤨 Dar nu oricum, ci e risc de furtună și trăznete. 😳 O să fie interesant, ce să zic…

George ne tot împinge să ne urcăm într-un “Bolt” până vaporașul care merge la statuie. Pentru cititorii mei din Canada, Bolt este un tip de taxiuri gen Uber, dar care nu e oferit încă pe acest continent. George s-a plimbat cu el in țară în urmă cu câteva zile, unde se pare că e foarte la modă acum. I-am zis de mai multe ori ca nu există Bolt aici, dar el tot de asta îmi vorbește. Și mai e o chestie: autobuzele aici sunt foarte curate, dotate cu aer condiționat, vin la fix după orarul stabilit, și mereu am avut loc de stat jos. Nu mai spun ca sunt ieftine ca preț. Așa ca Bolt poate să mai aștepte. 🤪

Așa că am luat un autobuz care ne-a dus în New Jersey, de unde am luat Staten Island Ferry

Cu această ocazie am văzut un pic și din New Jersey, care, atât cât am văzut din viteză este cam sărăcăcios. Fiind zi de weekend, multă lume era pe străzi, la cumpărături. Am văzut chiar si un Costco, mai mic ca suprafața ca in Canada, dar la fel de plin de cumpărători. Revenind la cartierele de aici, locuitorii din Quebec sunt mult mai gospodari și mai curați decât ce am văzut prin zonă. Nu știu, quebecoșilor le place sa fie gazonul tăiat frumos, flori peste tot, curat în jurul caselor, etc. Aici este exact invers – buruieni în loc de gazon, case dărăpănate și lăsate în voia soartei. E mare adevăr în vorba noastră “omul sfințește locul”. 👍🏻

Statuia Libertății, sau pur și simplu “Libertatea care luminează lumea”, este unul dintre cele mai renumite monumente ale Statelor Unite. Este situată pe Insula Libertății, la sud de Manhattan, la confluența cu râul Hudson și în apropiere de Insula Ellis. Ca să străbatem distanța de 9,3 km de la hotelul nostru până la ea, va trebui sa luam vreo 2, sau chiar 3 autobuze, lucru care a ajuns să mă încânte fiindcă asta înseamnă ca nu mai mergem atât pe jos astăzi. Adică asta sper, dar cine știe… socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg.

Lucrarea a fost încredințată sculptorului francez Auguste Bartholdi în 1871, iar soclul uriaș a fost creat cu scopul de a-i mări înălțimea de la 46 la 93 de metri, cu o greutate totală de 225 de tone.

Statuia înfățișează o femeie care stă în picioare, cu brațul drept deasupra umerilor, cu piciorul stâng înainte și cu călcâiul drept ușor ridicat în spate.

Purtând sandale, ea este îmbrăcată într-o rochie drapată, acoperită cu o stolă în stil roman, și poartă o coroană cu șapte vârfuri, simbolizând fie cele 7 continente (America de Nord, America de Sud, Europa, Asia, Africa, Oceania și Antarctica), fie cele 7 oceane (Arctic, Antarctica, Atlanticul de Nord și de Sud, Pacificul de Nord și de Sud, și Oceanul Indian). De asemenea, diadema evocă diadema pe care o purta zeul soarelui Helios.

În mâna stângă, statuia ține o tăbliță, pe care o ține strâns pe lângă corp, în timp ce în mâna dreaptă ține o torță în flăcări. Tăblița sugerează dreptul sau legea, în timp ce torța evocă curentul iluminist. Alții au considerat acest simbol ca fiind un simbol masonic.

Pe tăbliță, cu cifre romane inscripționate, se citește “4 iulie 1776”. Această dată a independenței americane a fost aleasă de Bartholdi pentru legătura cu Declarația de Independență a Americii. El era un mare admirator al luptei americanilor pentru libertate și independență, precum și al Constituției Statelor Unite.

Torța și coroana statuii sunt simboluri de referință ale libertății și democrației. Torța reprezintă flacăra libertății, în timp ce coroana reprezintă statutul ei de simbol al libertății și justiției pentru toți.

La baza statuii sunt reprezentate niște lanțuri rupte care simbolizează eliberarea de sub jugul opresiunii, adică libertatea. Statuia este orientată spre est, spre Europa, cu care Statele Unite au un trecut și împărtășesc valori comune.

Statuia Libertății este un simbol al voinței și determinării poporului american de a apăra libertatea și justiția pentru toți.

Statuia a fost construită și asamblată în Franța, la propunerea avocatului Édouard Laboulaye, în 1865, când cotidianul Le Phare de la Loire a organizat o campanie de strângere de fonduri pentru a omagia pe văduva lui Abraham Lincoln. Poporul francez a oferit statuia americanilor în semn de prietenie, iar aceasta a fost inaugurată la 28 octombrie 1886, în prezența președintelui Statelor Unite, Grover Cleveland, pentru a marca centenarul Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii. De la inaugurarea sa în 1886 și până în jet age (epoca motoarelor cu reacție), statuia a fost prima imagine a Statelor Unite pe care milioane de imigranți o vedeau, după o lungă traversare a Oceanului Atlantic.

Statuia a funcționat ca far între 1886 și 1902. La acea vreme, U.S. Lighthouse board (Consiliul farurilor al Statelor Unite) era responsabil pentru funcționarea acesteia. Un paznic de far era chiar desemnat statuii, iar intensitatea fasciculului de lumină era de așa natură încât putea fi văzut de la o distanță de 39 de kilometri. Pe insulă se afla un generator de electricitate pentru a alimenta întreaga structură.

Ellis Island

Denumită adesea “Poarta către Lumea Nouă”, insula se află la aproximativ 1,6 km sud-vest de Insula Manhattan, New York, și la aproximativ 400 de metri est de țărmul orașului New Jersey.

Insula a fost numită după negustorul Samuel Ellis din Manhattan, proprietar al acesteia în anii 1770. În 1808, statul New York a vândut insula guvernului federal, iar apoi a fost folosită ca fort și magazie de praf de pușcă.

A fost principalul punct de control al imigranților in Statele Unite între 1892 și 1924; în această perioadă, aproximativ 12 milioane de imigranți au trecut prin Ellis Island, fiind înregistrați de autoritățile de imigrare și obținând permisiunea de a intra în Statele Unite.

Majoritatea pasagerilor care soseau la clasa I și a II-a erau verificați foarte sumar, direct pe vas, dupa care puteau intra în oraș. Se pornea de la premisa că dispuneau de suficiente mijloace financiare pentru a nu deveni mai tarziu vreo cheltuială publică. Pasagerii aflați la clasa a III-a erau cei care trebuiau supuși verificărilor medicale și juridice. Procedura de inspecție pentru acestia dura între 3 și 5 ore și avea loc în Holul Mare.

Aproximativ 12 milioane de imigranți au trecut prin Ellis Island în perioada în care a funcționat, din 1892 până în 1954. Mulți dintre ei proveneau din Europa de Sud și de Est, și au traversat oceanul din motive de persecuție religioasă, foamete sau sărăcie, pentru a-și face o viață nouă în America. Printre aceștia se numărau ruși, italieni, slavi, evrei, greci, polonezi, sârbi și turci.

Nu știu de ce, dar să văd lucrurile astea m-a întristat destul de mult. Atâtea suflete chinuite, dezrădăcinate de locurile unde s-au născut, care au venit aici cu visul unei vieți mai bune pentru ei și familiile lor. Asta da provocare.

În fine, de aici ne-am îndreptat din nou către Times Square. Înțelesesem că trebuie, măcar o dată, văzut mai pe înserate. Noi le-am văzut ieri după-amiaza, așa că am zis sa mai trecem încă o data pe acolo și seara. Nu știu ce s-a întâmplat între timp… de ieri până azi… Sau poate seara apar toți ciudații… 🫣

Șocant este puțin spus… 🤨 Mai am și alte “vederi” de genul ăsta din Times Square, dar cred că s-a înțeles ideea. Trăim intr-o lume nebună.