Totul a pornit într-o zi aparent banală, când George – soțul meu cu o pasiune suspect de mare pentru mistere genetice – a decis că e momentul să-mi decodeze ADN-ul. Anul trecut își făcuse și el un test, sperând, poate, să descopere că are sânge regal sau măcar o rudă celebră. N-a fost să fie, dar în schimb a devenit dependent de genealogie și gene rare.

Așa că, într-o dimineață, apare cu un zâmbet care prevestea ceva dubios și-mi spune: „Ți-am luat un test ADN. Vreau să știu ce secrete genetice ascunzi.” 😮

Am clipit de două ori. Nu știam dacă să râd sau să fug. Dar curiozitatea a învins.

Zis și făcut. Am scuipat într-un tub (cu mai multă grație decât ar sugera procesul), l-am trimis la laborator și am început așteptarea. Trei luni mai târziu, primesc un e-mail cu titlul: „Rezultatele tale sunt gata.” Inima mi-a batut tare. Ce-o să aflu? Dacă aflu că am vreo gena care mă face să dansez prost, dar cu încredere?

Și apoi… surpriză! Se pare că port în mine o combinație de gene din colțuri ale lumii la care nici nu visam. Un pic de Balcani – adică pasiune, dramă și abilitatea de a pregati ceva bun de mancare din nimic, o linguriță de Europa Centrală și de Est – cu tot cu dor de casă și o minte practică și o capacitate uimitoare de adaptare, o felie de Europa Germanică – organizare nemțească,  obsesia pentru reguli, dar fără cea pentru bere, un praf de evreu ashkenaz – umor inteligent și o memorie care ține minte tot, inclusiv ce ai zis în 2014, și un strop de Sud Italian și Mediterană de Est – emoții vii, o bucurie autentică de a trăi și un simț estetic care tresare la sunetul unei mandoline sau la mirosul unei mese bine gătite.

Practic, sunt un mix genetic internațional – ca o aplicație de călătorii care s-a blocat între continente.

George s-a uitat la rezultate, a dat din cap și a zis: „Asta explică de ce gătești ca o bunică balcanică, ai replici ca dintr-un roman est-european și trăiești poveștile ca un personaj dintr-un film italian – fără să dai din mâini, dar cu tot sufletul.”

Apoi a început să caute pe Google dacă „predispoziția la sarcasm” e o trăsătură moștenită. 😀

Și partea cea mai „glorioasă”? Se pare că am fost echipat(ă) cu un set de trăsături care mă califică pentru un reality show genetic cu rating modest: intoleranță la lactoză (mulțumim, moștenire ashkenază – brânza e o amintire frumoasă), un optimism care mă face să cred că „azi chiar o să fie o zi productivă” și o genă misterioasă care mă face să adorm în trei minute dacă incep un film după ora 8 seara.

Dar partea bună? Îmi place să mă trezesc devreme. Așa că în timp ce alții trag de ei la cafea, eu sunt deja la al doilea ceai, cu to-do list-ul început și o energie care dispare, ce-i drept, fix când începe filmul de seară.

Așa că, dacă vă bate gândul să vă testați ADN-ul, un singur sfat: pregătiți-vă pentru revelații. Unele o să vă facă să râdeți, altele o să vă lase cu sprânceana ridicată, dar toate sunt 100% ale voastre – cu tot cu moșteniri genetice neașteptate și explicații pentru obiceiuri aparent inexplicabile.

Și dacă aveți un soț, o soție sau un prieten ca Georges al meu, care vă împinge în astfel de experimente… păstrați-l / păstrați-o. Sau, în cel mai rău caz, scuzați-l/o când vă transformă într-un cobai de laborator cu pedigree și rezultate PDF.