Transalpina, Mănăstirea Cozia

George a ținut neaparat sa conducem pe Transalpina; eu am vrut pe Transfâgărășan, așa ca am mers pe Transalpina. 🙄

Transalpina – DN 67C, cunoscută şi sub numele de Drumul Regelui, atinge în Pasul Urdele altitudinea de 2.145 m și se întinde pe o distanță de 137 de kilometri, din Gorj (orașul Novaci), prin județele Vâlcea și Sibiu, până în Alba (orașul Sebeș).

Evident, noi am luat-o in sensul invers, adică din Sebeş catre Novaci. Și a fost absolut oribil: Anna a vomat de la mersul pe serpentine, iar eu era cât pe ce sa fac același lucru, in cele 6 ore (nu am reușit sa completam tot traseul) cât ne-a luat sa ajungem la Cozia pe acest drum nemaipomenit. 🤨

… Am înțeles că aici, în fiecare an în luna septembrie, pe o porțiune de serpentine a DN67c, între Novaci și Rânca se desfășoară Campionatul Național de Viteză în Coastă. Nu ma mira de ce au ales aceasta locație… Înnebunești urcând și coborând serpentine foarte strânse, în condițiile în care pantele sunt deja foarte abrupte.

Trebuie sa recunosc însă ca am văzut niște peisaje minunate, printre care Obârșia Lotrului, Barajul Tău-Bistra, Lacul Oașa, Lacul Vidra, Voineasa și Valea Oltului.

Transalpina este mai puțin cunoscută decât Transfăgărășanul, unul dintre motive fiind faptul că până în 2009 nu fost asfaltată. Povestea spune că Transalpina a fost construită de armatele romane în drumul lor spre Sarmisegetusa. A fost apoi pavată cu piatră de Regele Carol al II-lea după 1930 deoarce acesta vroia un drum strategic pentru artileria montană, trasă de cai, care să poată fi parcurs de trupele ce se plimbau între Valahia și Transilvania. Transalpina a primit denumirea de Drumul Regelui, după inaugurare.

După revoluția din 1989 drumul nu a mai interesat pe nimeni, o parte din zidurile de sprijin s-au stricat, iar bucăți de piatră au fost furate și folosite la fundațiile unor vile construite la Rânca.

Transalpina străbate 6 masive muntoase Cindrel, Şureanu, Lotru, Parâng, Latoriţei, Căpăţânii și este cel mai înalt drum rutier din întregul lanţ al Carpaţilor.

Obârșia Lotrului

Valea Lotrului

Barajul Tău-Bistra

Lacul Oașa

Lacul Vidra, un colț de rai situat la cea mai mare altitudine din Romania.

Valea Oltului

Una peste alta, Drumul Regelui a fost pentru mine absolut oribil de condus, cu serpentine strânse, in multe locuri fără parapeţi sau versanți consolidați, și fără indicatoare, însă frumusețea locurilor, munții, lacurile, pajiștile fac ca tot chinul de a conduce pe acest drum sa merite efortul.

După prea multe ore de stat in mașina, pe niște temperaturi estivale care atingeau vreo 30 C, am ajuns in sfârșit la Mănăstirea Cozia.

Ne-am dat jos din mașina complet amețiți de la porcăria de drum de mai sus și am aruncat o privire in jur sa localizam mănăstirea. Sincer, ma așteptam sa fie ceva in genul efectului “Wow”… Dar am fost destul de dezamagita.

Am revenit totuși la gânduri mai bune când am pășit înăuntru.

Mănăstirea Cozia a fost construita între anii 1387 – 1388, fiind cea mai importantă ctitorie a lui Mircea Cel Bătrân.

Practic, biserica a fost ridicată din piatră și cărămidă în tradiție bizantină cu influențe balcanice, pridvorul acesteia fiind adăugat de către Șerban Cantacuzino în epoca brâncovenească.

În pronaosul bisericii este înmormântat Voievodul Mircea cel Bătrân. Alături de acesta se mai află și sarcofagul Teofanei, mama domnitorului Mihai Viteazul, cea care după moartea fiului s-a călugărit la Mănăstirea Cozia.

Fondată în 1387 de către meșteri sârbi aduși din Moravia de către Mircea cel Bătrân, arhitectura are puternice influențe sârbești și bizantine. A fost cunoscută inițial sub numele de Mănăstirea Nucet, datorită numărului mare de nuci care erau în această zonă, însă se folosea în paralel și denumirea de Cozia, nume care se presupune că provine din turcescul ”koz” care înseamnă tot nuc.

Fântâna lui Neagoe Basarab este construită în 1512, iar în mjlocul acesteia se află o cruce înconjurată de 4 capete cufundate în apa pe jumătate, unde credincioșii aruncă bani și își pun dorințe. Se pare ca aceasta fântâna are puteri tămăduitoare, însă Anna a fost putin dezorientata când, însetată, a vrut sa bea din ea: apa are mirosul acela specific din zona Căciulatei (ouă stricate 😁).

Piesa de rezistența pentru mine a fost butoiul cu agheasmă mică din curtea bisericii (apă sfințită după ritualul Bisericii Ortodoxe). Poate nu m-aș fi oprit uimita sa-l admir dacă nu m-ar fi intrigat recomandarea înscrisă pe el despre cum trebuie consumată: “pe nemâncate, după anafura”. 🤦🏻‍♀️

Cam asta a fost experiența noastră la Cozia.

Obosiți, ne-am întors la Sibiu pe cel mai scurt drum (care a luat doar 1 oră) și ne-am oprit la o patiserie din centru, asta ca să-mi țin promisiunea fata de sora mea in privința misiunii “gogoașa”. Corina este mare amatoare de gogoși in stil românesc. Asadar, am achiziționat una înfuriată și am savurat-o pe îndelete in Piața Mare la Sibiu. 👍

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s