Pentru ca suntem in zona și pentru ca mulți prieteni au tot postat poze cu acest castel amplasat in Valea Zânelor, am zis ca ar fi păcat sa nu dam o fuga sa i-l arătam Annei.

Castelul este interesant ca si constructie, iar locatia unde este amplasată, mirifica: in mijlocul naturii, pe malul unui rau de munte. Castelul din poveste a fost construit in totalitate din materiale naturale: pamant, apa, paie, nisip, lemn. Arhitectura neobisnuita si locatia aleasa dar si curajul proprietarului de a porni acest proiect, merita toata stima. 

Din ce am înțeles, acest proiect aparține unui cuplu din București, iar constructia nu este finalizată încă; vor sa facă aici un fel de hotel sau han unde sa primească oaspeți, contra cost, evident.

Pentru ca este o proprietate privată, există și un preț modic de intrare (5 lei). Proprietarii, oameni deștepți, s-au gândit sa îmbine utilul cu plăcutul, și sa obțina astfel fondurile necesare finalizării lucrărilor. 👍

Un mic rezumat despre acest proiect, afișat într-una din căsuțele castelului.

Cam asta a fost de văzut in zona. In afara de căsuțe și intrat un pic cu picioarele in râu, nu e mare lucru de făcut.

Am pornit apoi catre Shopping City Sibiu. In sfârșit un centru comercial unde pot sa casc gura la magazine… De aproape o luna nu m-am mai ocupat cu aceasta îndeletnicire atât de placuta mie… și ma resimt. Puternic, as zice.

George ne-a lăsat pe Anna și pe mine acolo, sa ne facem de cap, iar el a plecat sa se tundă și sa se barbiereasca.

Fericite, ne-am proptit in primul boutique cu produse românești pe care l-am văzut: Boutique 17. Căutam niște ii, iar acest boutique le vinde la prețuri foarte rezonabile. Am înțeles ca le fac in India, dar cu motive românești. Altele sunt făcute in Italia, dar tot cu specific românesc.

http://boutique17.ro

Am încercat acolo nu știu câte ii – mărimile europene sunt total diferite de cele americane, și chiar dacă pe unele scria L, XL sau XXL – mărimea era in realitate un M, in cel mai bun caz. Ideea este sa încerci fiecare ie in parte pentru ca depinde cum este făcută croiala; ce scrie pe ea ca mărime nu contează câtuși de puțin.

Am reușit sa cumpăr ce-mi doream și am sa port aceste ii chiar și la serviciu. Am văzut ca aici foarte multe românce poarta ii, ceea ce mi se pare un lucru deosebit de frumos. Bravo pentru acesta initiativa! 👍

După scurta ședința de shopping, am pornit sa explorăm centrul vechi al Sibiului.

Am început cu Catedral Ortodoxa aflată pe strada Mitropoliei, alta bijuterie din punct de vedere al arhitecturii.

Sincer, nu ma așteptam sa văd așa interior când am pășit in catedrala.

Am crezut ca este o biserica mai veche, dar nu, a fost terminată in 1904. Arhitectura acestui lăcaș a fost inspirată de Catedrala Sf. Sofia din Istanbul, iar picturile interioare au fost realizate într-un stil neo-bizantin. In prezent, funcționează ca și catedrala a Mitropoliei Ardealului.

Ne-am continuat drumul catre Piața Mare, care este greu de ratat, mai ales că reunește unele dintre cele mai importante atracții turistice Sibiu: Palatul Brukenthal, Casa Albastră, Casa Haller și Biserica Catolică. Cafenelele și restaurantele de aici au o atmosferă foarte placuta, în care te poți relaxa preț de câteva ore, până la următoarea destinație.

Muzeul Brukenthal a fost deschis publicului în 1817. Este practic un muzeu de artă construit în interiorul palatului lui Samuel von Brukenthal, un fost guvernator al Transilvaniei. Noi nu am putut intra să-l vizitam pentru ca era închis.

Biserica Catolică se află în Piața Mare și reprezintă simbolul luptei între dominația catolicilor habsburgici și comunitățile protestante locale. Biserica a fost construită în anul 1733 și a blocat viziunea Bisericii Evanghelice, într-un moment în care Transilvania era incorporată de Imperiul Austro-Ungar.

Turnul Sfatului a fost construit în secolul al XIV-lea, în scop defensiv. De-a lungul anilor, a avut mai multe roluri: depozit de cereale, turn de observare a focului, închisoare temporară și chiar un muzeu de botanică.

Pasajul Scărilor este cel mai vechi monument din oraș, și leagă „Orașul de Jos” cu „Orașul de Sus”.

Podul Minciunilor este un simbol al orașului. Construit în 1859 de Friedrich Hutte în locul unui pod mai vechi din lemn, acesta este primul pod de fier forjat construit în România și al doilea din Europa.

Legenda spune că Podul Minciunilor are urechi și știe atunci când persoana care stă pe el nu este sinceră. 🤨

Pentru masa de seara am poposit la restaurantul Crama Sibiul Vechi, loc recomandat pe TripAdvisor de foarte mulți turiști. Cum ii spune și numele, este situat intr-o fosta crama. Are 10-12 mese şi primeşte în jur de 50 de oameni.

Totul e decorat într-un stil autentic ardelenesc, fără urmă de kitsch, cum am tot zărit în locurile care se auto-intitulează cu specific românesc. Poate că şi aceste detalii influențează starea de spirit pe care o ai când ajungi acolo, însă ponderea cea mai mare, pentru mine cel puțin, a avut-o bucătăria şi ce reuşesc cei de acolo să scoată din ea.

Am comandat o ciorba de miel. De la nu stiu care stana din imprejurimi.

Nu ştiu care e procedura sau stâna, dar eu nu am reuşit să scot niciodată un asemenea gust dintr-o bucată de carne. Ciorba a fost dreasă cu foarte puțină smântână, nu era sărată deloc, avea combinația perfectă de legume, iar farfuria, pe care mi-a umplut-o ospătarul la masă, avea cam 400 de mililitri, ceea ce a fost mai mult decât potrivit pentru mine. Desigur, a venit cu smântână şi ardei din partea casei.

Fiind plină după aceasta farfurie de ciorba, nu am mai comandat felul doi. Am așteptat desertul: mult căutatii gomboți (găluște cu prune).

S-au apropiat destul de mult de cei făcuți de bunica și mama mea, dar nu-s la fel de buni ca cei făcuți de ele. Le-aș da un 8/10 ca nota. George însă i-a halit dintr-o înghițitura.

După aceasta masa copioasa, ne-am îndreptat catre mașina fiindca era trecut de ora 8:30 pm. Pe drum am remarcat din nou o sucursala a magazinului Anna Cori. 😉

… și o gogoșerie. Câte aduceri aminte!… 😊

Mâine o sa ma aranjez sa păstrez loc și pentru o gogoașa. For the good times. 😉