In fiecare dimineața, pentru ca sunt cea mai matinală din familie, o iau iute la picior să arunc 3 prosoape pe 3 scaune, unul pentru fiecare din noi, undeva la umbra. Am remarcat ca este oarecum un concurs al celor care pun popreală pe scaune la umbra, așa ca va trebui sa ma trezesc și mai devreme de ora 7:00. Când am ajuns azi pe plaja, deja 1/3 din ele erau luate.

Cum ies din camera, cum sunt propulsata instantaneu in vremea civilizației maya. La vegetația tropicala și la fauna ma refer.

Sper totuși sa nu iasă din pâlcul asta de copaci vreun băștinaș in fundul gol, tatuat și cu o macetă in mâna. 🤪

Pe lângă asta, tot felul de vietăți necunoscute mie forfotesc prin copaci și ferigi uriașe. Am văzut nu știu câte șopârle – una chiar se zbenguia ieri seara sub masa noastră la restaurant 😲 – de diferite mărimi și culori. Fluturi frumos colorați și insecte… multe insecte. Cam prea multe pentru gustul meu. 🙄

Pe plaja, printre scaunele de plaja, sunt foarte multe cuiburi de broaște țestoase. Sunt îngrădite și protejate și arată cam așa.

Drăguțele de ele vin noaptea sa-și depună ouăle și apoi se întorc in mare.

Cum am mai scris acum câteva zile, Akumal înseamnă “țara broaștelor țestoase”. Zona golfului Akumal este un fel de casa a lor și vin aici de mii de ani, in perioada reproducerii.

Cele mai des întâlnite broaște țestoase marine in aceasta zona sunt țestoasele marine verzi.

Din ce am înțeles, puii de broasca țestoasa, odată ce ies din oua și fac primii pași pe plajă spre ocean, rămân în acest golf pe toată perioada “copilăriei și adolescenței” lor, sa zic așa. Gândiți-vă la Akumal ca la un fel de școală gimnazială pentru țestoase. 😄 Golful este plin de broaște țestoase adolescente care trăiesc aici până devin adulți. Mai târziu, ele vor părăsi golful spre ocean pentru a-și găsi un partener.

Golful Akumal oferă acestor broaște țestoase tinere și adolescentine 😆 tot ce au nevoie pentru a ajunge la maturitate. Golful este în formă de U și reciful de corali le oferă adăpost și protecție. Datorită acestei protecții naturale, majoritatea prădătorilor rămân în afara recifului. Golful de corali creează, de asemenea, un microclimat în interiorul său, care permite creșterea a vreo 3 tipuri diferite de alge marine. Aceste alge marine sunt prima lor sursa de hrana. Una peste alta, Golful Akumal este locul perfect pentru aceste broaște țestoase (verzi, nu alta culoare 🙃) in creștere.

In alta ordine de idei, in fiecare dimineața aici plaja este plină de alge. Pe mine, personal, nu ma deranjează atât de mult încât sa nu vreau sa intru in apa, dar se pare ca pentru mulți turiști asta este o problema majora. Îmi amintesc la mare, când eram copil, înotam printre alge, meduze, și alte mizerii pe care nu am sa le numesc aici 🤣, și am supraviețuit bine mersi.

Ei bine, ca sa mulțumească pe toată lumea, hotelul angajează oameni care sa curețe apa la mal de alge.

Aseară am luat masa la unul din restaurantele à la carte din hotel. Am mers la cel peruvian… fiindcă aveau in meniu … sushi. 😆 Ca tot trăim in epoca globalizării.

Spre deosebire de bufet, unde este un fel de “împinge tava” ca pe litoral in țara, la restaurantele à la carte te așezi frumos pe scaun la o masa și vine un ospătar tinerel și transpirat bine sa te servească.

Cum am zis, Anna și cu mine aveam chef de sushi și am comandat asta. Dar a fost un sushi special, cu un fel de glazura dulce.

La fel de interesant a fost și desertul comandat de George: “ciocolata din Anzii Cordilieri”.

Cum am mai zis, gustul mâncării aici este excelent. Iar ce se servește à la carte este și mai bun decât la bufet. O fi din cauza ca bucătarii șefi sunt bărbați, nu știu. 😁 Oricum, eu ii încurajez sa continue sa învârtă in cratiță. Fac treaba bună.

Tot pe aceeași tema, in dimineața asta George ne aștepta cu cafeluța gata pregătită pe malul mării.

Urmează o alta zi de stat cu burta la soare, intrat in apă și, efectiv, relaxat. Este incredibil ce bine îmi face statul de pomană, sa zic așa. Îmi mai trece din când in când prin minte, preț de o fracțiune de secundă numai, ideea de ședințe interminabile in Zoom, termene limita la proiecte la care lucrez, stresul zilnic cu colegi tâmpiți, etc., dar îmi îndrept apoi privirea spre un palmier sau spre marea in valuri și-mi zic: m-aș putea obișnui foarte rapid sa nu fac nimic toată ziua. ☺️