Centrul Madridului și Muzeul Prado

Azi ne-am trezit cu niște junghiuri in șale de la paturile tari ca piatra in care am dormit. Stam foarte central, la Hotelul Victoria 4, la doi pași, efectiv, de Piața Puerta del Sol. Puerta del Sol reprezinta centrul istoric din Madrid, deși in trecut locul se afla la marginea din partea de est a orasului.Numele pietei provine de la poarta de est a orasului ce exista aici in secolul al 15-lea. Poarta era probabil numita asa dupa soarele desenat pe ea – Puerta del Sol sau Poarta Soarelui. Piateta semi-ovala din prezent a fost creata in secolul al 19-lea. În mijlocul pietei se afla o statuie mare ecvestra a Regelui Carlos al III-lea. Regele are privirea indreptata spre o cladire superba din caramida rosie ce dateaza din secolul al 18-lea, ce a fost candva posta principala din Madrid.In fata cladirii, pe pavaj se gaseste placa cu ‘kilometrul 0’, placa ce marcheaza centrul retelei de drumuri din Spania. Este locul din care toate distantele rutiere sunt masurate.

Puerta del Sol este si locul in care se gaseste simbolul orasului Madrid: o statuie de 20 de tone a unui urs ce mananca fructe dintr-un copac. Numele oficial al statuii este ‘El Oso y El Madrono’. Madrono este o specie de copac inrudit cu capsunul.

Cum spuneam, stam foarte central. Asta vine și cu avantaje – locația aproape de tot ce merita văzut in centru, dar și dezavantaje – oamenii aici chefuiesc pana dimineața. La 5 și jumătate s-au calmat cu cântatul și vorbitul tare la terasele din fata hotelului. Pentru mine felul acesta de viața este cam șocant… Oare oamenii ăștia nu merg la serviciu?! 🙄 Nu de alta, dar azi e luni. … Probabil sunt prea obișnuita cu felul de viața din America de Nord unde chefurile sunt puține și in incinta, iar munca este activitatea principala care ne consuma tot timpul.

Dimineața ne-am oprit la o taverna lângă hotel sa luam micul dejun. Anna și George au comandat o omleta spaniola, iar eu un sandwich cu jambon.

Omleta spaniola a fost foarte gustoasa: oua amestecate cu cartofi de tip piure nu prea bine bătut. Și cu niște mirodenii specifice zonei de aici. Consistenta este cam ca une quiche.

George a cerut chelnerului o roșie sa mânance cu omleta. Acesta îi aduce un castron mic cu roșia făcută țăndări…. ca cea pe care o pun eu in supa sau in sosuri de mâncare. George rămâne masca la vederea acestei priveliști.

Surprinzător, roșia făcută țăndări a fost foarte gustoasa. Cu multe mirodenii parfumate.

După micul dejun, am pornit la explorat orașul. Din Puerta del Sol ne-am îndreptat către Plaza de Oriente, o oaza de liniște in mijlocul orașului. Este un parc superb, plin cu trandafiri roșii, decorat cu statui ale diverselor regine ale Spaniei, precum şi cea a lui Filip al IV-lea. Ideea inițiala a fost ca aceste statui sa fie plasate pe acoperisul palatului, dar erau prea grele si s-a hotarat sa fie plasate in piata din fata palatului.

img_3677

După ce ne-am plimbat pe aleile parcului, am ajuns și in fata Palatului Regal (Palacio Real).

Am citit ca acesta are peste 2000 de camere decorate in modul cel mai luxos cu putinta, dintre care 50 pot fi vizitate.

Noi nu am vizitat palatul din lipsa de timp. La Madrid este de stat minim o săptămâna ca sa poți vizita totul cum trebuie, ori nu am stat decât 2 zile.

La scurta vreme dupa ce Fortareata Regala a ars din temelii in ajunul Craciunului din anul 1734, Regele Filip al V-lea a vrut sa inlocuiasca fortareata cu un palat contruit din piatra si granit pentru ca acesta din urma sa nu mai arda asa usor. Palatul urma sa fie asemanator cu Palatul Versailles, unde Filip al V-lea isi petrecuse o mare parte din tinerete. Constructia palatului a inceput in anul 1938 pe baza unui proiect al arhitectului italian Juan Bautista Sachetti.26 de ani si trei regi mai tarziu, imensul palat ce se intindea pe o suprafata de 135.000 metri patrati, a fost finalizat. A mai durat inca o suta de ani pana ce toate camerele au fost decorate.Regele Carol al III-lea, fiul Regelui Filip al V-lea s-a mutat in noul palat in anul 1764. Palacio Real a fost principala resedinta a regilor Spaniei pana in 1931, cand regele Alfonso al XIII-lea a fost exilat dupa ce republicanii au castigat alegerile si i-au cerut sa abdice.

Astazi, Familia Regala traieste in Palatul Zarzuela, un palat mult mai mic care a fost o resedinta de vanatoare din afara orasului Madrid. Palatul Regal este inca folosit pentru ceremonii oficiale si receptii.

În fata Palatului Regal se afla Catedrala Almudena.

Catedrala Almudena a necesitat mai bine de 100 de ani pentru a fi construita. A fost sfintita de Papa Ioan Paul al II-lea in anul 1993.La putin timp dupa ce Regele Filip al II-lea a facut din Madrid capitala Spaniei in anul 1561, a dorit sa construiasca o catedrala pentru noua capitala.

Din cauza turbulentelor politice si opozitiei puternice din partea arhiepiscopiei orasului Toledo, care atunci era un oras mult mai mare, constructia a tot fost amanata. In cele din urma, in anul 1868 o congregatie devotata Fecioarei Almudena, sfanta care patroneaza Madridul, a primit permisiunea arhiepiscopiei din Toledo pentru a construi o noua biserica dedica sfantei patroane a orasului.

În anul 1883 constructia a inceput si un an mai tarziu Madrid devine episcopie datorita Papei Leo al XIII-lea. Acest lucru a permis construirea unei catedrale in locul unei simple biserici. In consecinta, proiectul a fost actualizat pentru a reflecta statutul mai important al cladirii. Constructia a progresat intr-un ritm foarte lent si a fost complet oprita in timpul razboiului civil din 1930.

In 1944 proiectul catedralei este abandonat datorita faptului ca stilul sau neo gotic contrasta puternic cu cel al Palatulului Regal.Este ales un nou proiect, cel al arhitectilor Fernando Chueca Goitia si Carlos Sidro. Acestia au venit cu o propunere ce includea mai multe elemente clasice.Desi lucrarile au continuat pana in 1999, Catedrala Almudena a fost oficial declarata terminata in anul 1993. In acelasi an Papa Ioan Paul al II-lea a sacralizat catedrala. O statuie a papei se poate vedea in fata catedralei.Catedrala are 104 metri lungime si 76 latime. Domul central are un diametru de 20 de metri.

Lângă catedrala se afla cripta. Văzând anunțuri peste tot despre aceasta cripta cum ca ar fi minunata din punct de vedere arhitectonic, am hotărât sa o vizitam. Absolut splendida. Parca chiar mai frumoasa decât catedrala…

Plaza Mayor

În Evul Mediu locul acesta era doar o piata de bunuri de consum din afara zidurilor orasului. In 1560, Regele Filip al II-lea l-a rugat pe Juan de Herrera, arhitect al bisericii Escorial sa tranforme targul intr-o piateta adevarata. Abia in anul 1617, in timpul domniei Regelui Filip al III-lea, constructia noii Plaza Mayor a inceput. Urmand indicatiile seccesorului lui Herrera, Juan Gomez de la Mora, piata a fost terminata in numai doi ani. A rezultat o constructie foarte mare, ce masoara 120 de metri lungime si 90 de metri latime. A fost inconjurata de cladiri in lemn, unele dintre ele inalte de sase etaje.

Incendii succesive au distrus toate cladirile din Plaza Mayor de trei ori de-a lungul istoriei: in 1631, 1672 si 1790. De fiecare data au fost reconstruite, ultima oara dupa proiectul lui Juan Villanueva. Constructiile ridicate dupa ultimul incendiu pot fi admirate si astazi.De cand a fost construită, Plaza Mayor a fost centrul multor festivitati, lupte cu tauri, incoronari si executii. La aceste evenimente asistau curent peste 50.000 de spectatori. Este folosita si in zilele noastre pentru evenimente speciale.

In centrul pietei se gaseste o statuie de bronz a Regelui Filip al II-lea al Spaniei, ridicata in anul 1616 de sculptorii italieni Giovanni de Bologna si ucenicul sau Pietro Tacca. In 1848 a fost mutata de la Casa de Campo in Plaza Mayor.

Tot in aceeasi perioada, piateta a fost redecorata cu gradini care au fost inlaturare in anul 1936.Cea mai importanta cladire din Plaza Mayor este Casa de la Panaderia, sediul breslei brutarilor. Aceasta cladire a fost terminata in 1590, chiar inainte de a se infiinta piata. Actualul design cu turnuri simetrice dateaza dupa ultimul incendiu din 1790. Peretii cu un colorit deosebit au fost adaugati abia mai recent (1992).

Muzeul Prado

Cel mai cunoscut muzeu din Madrid detine unele dintre cele mai importante colectii de pictura clasica din lume si este pentru multi turisti motivul principal pentru a vizita Spania. Este situat în centrul Madridului, pe bulevardul Paseo del Prado.Sursa acestui incredibil corp de lucrări a fost familia regala spaniola care a comandat si colectionat cu pasiune opere de arta secole de-a randul.La momentul actual, in proprietatea muzeului se afla nu mai putin de 7600 de tablouri, 1000 de sculpturi si peste 8500 de desene. Vizitatorilor le sunt aratate doar 1300 dintre cele mai reusite desene, picturi si sculpturi, restul fie aflandu-se in galeriile de rezerva, fie aflandu-se in galeriile altor muzee, acolo unde au fost imprumutate.

Muzeul Prado din Madrid, a luat numele pajiştii (prado însemnând pajiște in spaniola) care se întindea în faţa bisericii şi mânăstirii regale San Jeronimos, aflată la est de oraş.Aici, la mijlocul secolului al XVIII lea, regele Spaniei Carol al III lea de Bourbon, a hotărât amenajarea unui „Paseo” (adică o alee pietonală mărginită de copaci), pe care urma să se deschidă mai multe edificii publice dedicate progresului ştiinţei: un muzeu al ştiinţelor naturii, o grădină botanică, un parc şi un observator astronomic.

Pentru a pune în practică această idee iluministă, a fost solicitat arhitectul Juan de Villanueva. Însă cel care a decis crearea unui mare muzeu în Palatul Prado, a fost regele Ferdinand al VII lea.Cum la acea vreme, operele de artă provenite din colecţia regală spaniolă erau răspândite în castelele, palatele şi mânăstirile care aparţineau Familiei de Habsburg, regele a dat ordin ca ele să fie strânse într-o singură clădire.

Muzeul Regal de Pictură (întâia denumire oficială a Muzeului Prado), şi-a deschis porţile în noiembrie 1819. În primele decenii, muzeul se putea vizita doar o singură dată pe săptămână, fiind acceptaţi doar cei care primeau o permisie specială de la Curte, deoarece colecţia reprezenta proprietatea privată a suveranului.

În 1868, colecţia regală a fost naţionalizată şi de atunci a luat numele actual: Muzeul Naţional Prado.In afara marilor pictori spanioli ca Velazquez, Goya, Ribera si Zurbaran, Muzeul Prado are colectii importante cu creatii ale maestrilor italieni (inclusiv Titian si Rafael) si ale artistilor flamanzi. Multe dintre lucrarile artistilor flamanzi au fost colectionate de Filip al II-lea, un mare iubitor de arta al carui gust fusese influentat de arta flamanda. Atat el, cat si tatal sau, Carol al V-lea, l-au preferat pe Titian (d. 1576), Filip al IV-lea l-a ales pe Diego Velazquez (1599-1660) ca pictor de Curte, iar Carol al III-lea l-a numit in aceasta postura pe Francisco de Goya (1746-1828).

In 1819, Fernando al VII-lea a deschis colectia pentru public (in aceasta cladire, proiectata, cum am mai spus, de Juan de Villanueva, 1739-1811.

Tarifele pentru a vizita muzeul sunt următoarele:

In interior nu se permite filmatul sau făcutul pozelor. Sunt agenți de securitate peste tot și te atenționează dacă nu te conformezi. Cu toate astea, tot am reușit sa fac poze. Destul de multe, dar nu de o calitate prea buna pentru ca mi-a fost teama sa nu ma prindă careva in flagrant delict.

Atașez numai câteva poze ale unor picturi celebre. Chiar și o copie a Mona Lisei realizată de unul din elevii lui Da Vinci.

Rămâi fără cuvinte… Atâta arta, pasiune, munca, atenție la detalii, perfecțiune… Așa ceva nu vezi decât in Europa.Glumeam cu ai mei ce ridicole par muzeele de la Montréal sau Ottawa in comparație… Nu prea exista termen de comparație.La fel și porcăriile de arta modernă la moda acum.Este interesant cum de s-a ajuns de la așa perfecțiune – ca in picturile de mai sus – la tâmpeniile care împânzesc acum muzeele și se numesc arta modernă?! Eu văd asta ca pe o involuție, efectiv.Am ieșit de la Prado amețiți de la câta frumusețe am putut admira timp de 4 ore. As fi putut sta acolo 3 zile cel puțin. E de văzut și revăzut. Mintea umană nu poate absorbi atâtea imagini și procesa atata informație in numai câteva ore. Este prea mult…Vom reveni, asta e sigur.

Pe drumul de întoarcere la hotel, am trecut pe Carrera de San Jeronimo unde toată lumea admira spectacolul muzical al carillonul de pe clădire.

Maine ne îndreptam către Toledo.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s