Suntem cazați acum in Alba Iulia într-un complex hotel-rezidenta. Adică avem un apartament cu 2 camere separate, una cu un pat dublu, cealaltă cu 2 paturi individuale. E foarte curat și civilizat. Bonus, au și 2 mașini de spălat la subsol, așa ca acum sunt mulțumită din punctul asta de vedere. 👍

Ieri dimineața m-am trezit foarte devreme fiindca am avut de mers la coafor sa ma vopsesc. …Partea proasta cu vacantele astea mai lungi este ca rutina de îngrijire corporală este cam data peste cap. Nu sunt chiar genul de femeie care petrece ore întregi săptămânal sa se uite in oglinda, însă partea cu podoaba capilară este mereu pe lista mea. Așa ca, vrând-nevrând, a trebuit sa recurg la serviciile unei coafeze locale. Din fericire, salonul ei era deschis de la 8 dimineața, așa ca am profitat de ocazie sa merg sa o vizitez. Ca o paranteza acum, in afara de faptul ca folosesc doar vopsele italiene aici, nu am văzut nici o diferența la acest salon. Nici chiar la prețuri. Cât plătesc in Canada, atât am plătit și aici. M-am convins acum ca platesc un preț cât se poate de ok in Canada, comparativ cu alte saloane de coafura de acolo.

După ce am rezolvat problema asta, m-am întors la hotel, i-am trezit pe cei doi colegi de aventura urbană și am ținut un scurt consiliu de familie: având in vedere ca iar ploua torențial, hai sa “merem” la Cluj și la Salina Turda. Măcar la Salina vom fi in interior… Zi și făcut, am pornit, sarind peste micul dejun, la Cluj, prima destinație fiind un restaurant acolo. 😏

E musai sa mentionez Autostrada 10 Sebes-Turda, care face legatura dintre Autostrada A1 si Autostrada A3, pe traseul Sebes – Turda. Este exact ca in Vestul Sălbatic, doua benzi pe fiecare parte. Singura diferenta este ca viteza maxima este ridicată la 130 km/hr.

Mai jos niște poze făcute ieri la amiaza, când ne întorceam spre Alba Iulia:

Evident ca, având mașini de lux mulți romani aici, se circula cu mult peste 130 km/hr: viteza medie as zice ca bate 150 km/hr. 🙄 George a călcat accelerația la Mercedes-ul nostru in jur de 163 km/hr… sau, cel puțin, asta este ce am văzut eu ultima oară înainte sa leșin (de frica).

După mai mulți “Tatăl nostru” și exclamari vizavi de starea de exaltare care-l bântuie pe al meu in clipa in care vede o sosea in linie dreapta fără prea mulți participanți la trafic, am ajuns la Cluj.

Am poposit la hanul “Casa dacilor” de lângă Iulius Mall. Unde am fost întâmpinați de niște vajnici urmașii ai dacilor liberi îmbrăcați in costume naționale. Restaurantul este foarte ok, mâncarea buna, dar iarăși porțiile au fost enorme.

Un bol de supa de găina cu tăieței.

Ciorba de burta cea de toate zilele a lui George

Anna, îngrozită (i s-a zbârlit și parul, bag de seama), la vedeta tochiturii ardelenești pe care a primit-o.

George, satisfăcut, cu un blid de gulaș in față

Și varza (mea!) a la Cluj. Cu smântâna, evident.

Și colegul de la masa de alături, cu un munte de cartofi prăjiți și coaste de porc. După ce tocmai servise o ciorba de burta, evident.

Am mâncat cât am putut și am luat restul in caserole pentru masa de seara. Apoi, am dat sa ieșim prin Iulius Mall sa ajungem la stația de taxiuri.

Cam așa arată acest mall in Cluj.

In mall-urile de la noi vând Ford-uri, de obicei. Aici vând mașini ceva mai răsărite.

In viteza, fiindca George nu ne-a lăsat sa ne clatim un pic ochii acolo, am trecut pe lângă un magazin de bijuterii. … Măcar am reusit sa fac niște poze la vitrine, dacă nu altceva. 🤨

Ajunși la stația de taxiuri, am avut norocul sa dam peste un șofer care practica aceasta profesie la timp parțial numai. In rest, era profesor la un liceu in Cluj și știa o groaza de lucruri despre istoria orasului. George l-a rugat sa ne facă un tur al Clujului și sa ne vorbească despre clădirile care merita văzute in primul rând. A fost o idee excelenta, care nu a costat decât 15 lei, cu tot cu bacșis.

Clujul – pe vreme ploaie.

La un moment dat, am văzut și o mireasa care da sa intre in limuzina care o conducea la biserica, cred. Am făcut pozele de mai jos fiindca mi s-au părut edificatoare vizavi de silueta romanilor/româncelor la momentul actual. “Grase și frumoase”. 😉

Am coborât din taxi in centru, lângă Catedrala mitropolitana “Adormirea Maicii Domnului”, care este, în prezent, a treia catedrală din România ca înălțime, după cea ortodoxă din Timișoara și cea evanghelică din Sibiu.

Anna s-a pozat la ieșirea din Catedrala cu unul din cei arhiepiscopi de la intrare.

Si cu fântâna din fata Catedralei.

Ne-am îndreptat apoi catre Piața Avram Iancu, traversând bulevardul Eroilor, care este presărat cu restaurante și boutiques-uri.

Asta este pentru sora mea, Corina – idee de afacere. 😉

Alta statuie cu lupoaica, la fel ca cea din București.

Piața Avram Iancu unde are loc acum festivalul Untold, un concert de vara la care participa… niște iluștri necunoscuți mie (in afara de Robbie Williams).

Statuia lui Matei Corvin

După acest scurt itinerariu in Cluj, ne-am urcat in mașina și am pornit catre Salina din Turda, care era pe luată noastră de locuri de vizitat. Și eu, și George avem astm, așa ca aceasta salina este mai mult decât indicată pentru noi. Mediul salin este deosebit de prielnic in tratarea afecțiunilor respiratorii datorita temperaturii constante de 10-12 grade Celsius si a umiditatii de 75-80%, precum si datorita concentratiei optime de aerosoli (particule de sare solide foarte fine).

A fost fondata pe vremea Imperiului Roman si exploatata de austrieci, maghiari si romani.

Suprafata zacamantului de sare se intinde pe aproximativ 45 de kilometri patrati, iar grosimea sarii atinge chiar si 250 de metri – totul la 120 de metri adancime sub pamant.

Salina este împărțită în câteva mine, galerii, precum și săli speciale. Astfel, am putut vizita Mina Iosif – sala ecourilor, Mina Ghizela, Mina Rudolf, Mina Terezia, Mina Anton, Sala de apel, unde se află Altarul și Scara Bogaților, Galeria Franz Josef, Sala Crivacului și Sala puțului de extracție.

Într-una din aceste galerii am putut vedea utilajele medievale de extracție, care s-au conservat foarte bine și sunt unice în Europa.

Cand am iesit din galeria principala si am ajuns in salina propriu zisa, ni s-a desfasurat in fata ochilor un platou intreg, pe care se afla  roata, amfiteatrul, terenul de sport, zona de diverstisment si magazinul de suveniruri.

Ca sa ajungem la ele insa, se poate merge fie cu liftul, fie pe scari, pentru o coborare de trei minute. Pentru panorama, eu și Anna am luat liftul: este din sticla si am putut admira tot ce este in jur, de la mare inaltime.

Sunt o multime de activitati care se pot face in subteran: bowling, biliard, baschet, minigolf, fotbal sau tenis. Poti chiar sa te plimbi si cu barca pe lacul subteran (cu 10 lei/persoana inchiriezi o barca timp de 20 de minute) sau sa te distrezi pur si simplu in roata mare a caruselului (o tura de 8 minute costa 5 lei/persoana). Ca sa inchiriezi terenul de minigolf trebuie sa platesti 10 lei/persoana (30 de minute), la fel si pentru bowling (20 de minute). Pentru zece minute la masa de biliard platesti 2 lei, iar o masa de tenis poate fi inchiriata timp de o jumatate de ora cu 5 lei/persoana.

In Mina Rudolf exista chiar si un amfiteatru: aici poti sa vezi spectacole de teatru sau concerte. Capacitatea salii este de 100 de locuri.

Nu este singura salina din tara, dar este cea mai impunatoare, dupa doi ani de lucrari de refacere si sase milioane de euro investiti.

Lacul este o alta zona superba din mina, pe care o vezi de sus, de la nivelul pasarelei superioare, de la urcarea in lift. Designul este iesit din comun: ai spune ca o nava extraterestra a aterizat in lacul din muntele de sare.

Ne-a plăcut foarte mult aceasta vizita la salina. N-am văzut nimic care sa se asemene cu peisajele pe care le-am văzut acolo.

Mina Terezia este partea care ne-a plăcut cel mai mult. Amenajările de pe lac, luminile, mărimea sălii, forma cristalelor de sare…toate acestea îţi dau senzaţia că eşti într-un episod Star Trek.