Stam acasă de pe 12 martie. In sensul ca nu mergem fizic la serviciu și nu ieșim din casa decât dupa cumpărături absolut necesare și sa luam o gura de aer curat. Avem norocul ca putem lucra de acasa și suntem plătiți în continuare. Lucru pentru care suntem într-adevăr recunoscători.

Revenind de la cumpărături în dimineața asta – da, singurele dăți când mai “socializez”, sa zic asa, sunt atunci când merg sa cumpăr de-ale gurii… precum capra cu trei iezi. O capra mai moderna: cu mănuși de unica folosință în mâini și cu masca pe fata.

Cum ziceam, revenind de la cumpărături mai devreme numai ce dau la radio peste emisiunea doctorului Mailloux, dragul de el. 😉 Tipul asta este un psihiatru trecut de 70 de ani, foarte cunoscut în Quebec, care tine emisiuni pe diferite teme vizavi de sănătatea mentala a poporului quebecos. Imi place sa-l ascult de cate ori am ocazia pentru ca este haios, sarcastic și spune lucrurilor pe nume. Mai ales ca are, cam ca mine, o toleranta care tinde către 0 vizavi de cei care mănâncă [virtual] rahat. De exemplu, daca cineva suna în direct și bate câmpii pe marginea subiectului zilei, dr. Mailloux nu se jenează – tot în direct – sa-i închidă telefonul în nas. Sau sa-i comunice ca este tembel. Sau ca habar nu are pe ce lume trăiește și sa pună mana pe o carte sa se educe. 😀 Ce sa zic, într-o lume a discursului corect politic, dr. Mailloux aduce un suflu de aer proaspăt.

In fine, în emisiunea radiofonica de azi ii întreba pe conaționalii mei cum se simt ei vizavi de criza actuala, care le este nivelul de anxietate, cum își indura soțul, soția, copiii pe cap de atâtea zile închiși intre patru pereți, fără nici o urma de speranța ca situația se va schimba curând.

Primii care au sunat sa ii comunice simțirile în direct au zis ca anxietatea lor atinge cote maxime, ca doctorul le-a mărit doza de anxiolitice ca sa nu înceapă să-și smulgă parul din cap (sau pe al soției). Bun, era de așteptat.

Suna însă o cucoana, Angelica pe al ei nume, care zice ca ei i-a scăzut anxietatea în contextul actual. In sfârșit, cineva ca mine! 😎 Tanti Angelica asta a relatat exact ce simt și eu: de când stau acasă din pricina crizei asteia, am timp și pentru mine, dorm mai bine, sunt odihnita, nu ma mai stresează mare lucru cu serviciul, ies sa ma plimb și sa iau doza de soare și aer curat, ma uit la filme cu fiica-mea. Mi-am făcut curat în casa, am șters și spălat ce era de curățat. Trăiesc liniștită acum. Am un ritm de viata mult mai lent, chestie care-mi face bine la sistemul nervos. Bonus: nu le mai vad mutrele enervante ălora de la serviciu. Si nici nu mai stau în ședințe de rahat ore întregi vorbind discuții. Ce mai, ma simt ca la sanatoriu. Daca n-ar fi vorba de virusul asta nenorocit, as vrea sa tina perioada asta de liniște cat mai mult. Singurul lucru care ma stresează este ca va veni o clipa când va trebui sa ma întorc la birou. Asta este singurul meu motiv de panica în prezent.

Dupa ce tanti Angelica a terminat sa relateze cum se simte, au început și alții sa trimită mesaje și sms-uri dr-ului Mailloux sa-i comunice ca și ei se simt la fel de relaxați de când stau acasă. 😛 Prin urmare, Dr. Mailloux a lansat invitația ca mai multi psihologi și psihiatri sa facă bine sa asculte ce spun oamenii fiindcă nu toată lumea este acum cu anxietatea în plafon, ba din contra. Un semnal de alarma pentru societate, dealtfel, când vom ieși din criza.

N-am apucat sa ascult emisiunea pana la capăt fiindcă mai aveam de colindat prin magazine dupa diferite ciorciobute necesare în casa, însă trag următoarea concluzie: perioada asta în care suntem obligați sa încetinim ritmul de viata este un dar în sine. Da, trebuie sa ne ferim sa cădem bolnavi, însă… criza asta aduce și chestii pozitive. Avem mai mult timp pentru noi, pentru a sta în familie, sa ne odihnim, sa citim și sa ne relaxam. Asta este jumătatea plina a paharului. De care eu una am de gând sa profit la maxim.