De trei luni încoace, normalitatea tuturor este data peste cap. Am citit, văzut la televizor și auzit fel de fel de ipoteze despre virusul asta nenorocit si impactul pe care-l are asupra populației, a economiei, etc. Foarte puțin, însă, se vorbește despre impactul asupra normalității copiilor: adică, scoală și făcutul lecțiilor.

Deși, la începutul nebuniei pe care o trăim, am fost destul de relaxata în privința lecțiilor, iată ca de vreo luna de când au redeschis școlile aici, am redevenit o mama ingrata care-și stresează copilul cu făcutul lecțiilor. Asta înseamnă ca, daca învățătorul le da teme și chestii de citit sau studiat, ma asigur ca podoaba mea de copila le face. Cu chiu, uneori cu vai, dar le face pana la urma.

Ca sa fie tacâmul complet, am instalat chiar și un regim de viata ca la armata. Întotdeauna am privilegiat o abordare mai spartana a fasoanelor pe care le fac copiii când e vorba de lecții. Drept urmare, dis-de-dimineață încep sa trag de ea sa se trezească, o trimit la dus ( cu apa rece, ca este mai învigorată dupa aceea), ii pregătesc un mic-dejun copios și apoi o trimit val-vârtej la ea în camera să-și facă lecțiile. Sau sa stea o ora la discuții cu tembelul de învățător și restul colegilor de clasa, într-o ședință virtuala. Nu ma las pana nu-și face toate lecțiile care i se dau. Dealtfel, cota mea de mama a scăzut vertiginos în ultima luna: de la “foarte cool” la “a dracului”, dar nu mai contează. Ii dam asa înainte pana s-o termina anul școlar.

Acum vine pățania cea mai cea: deci, eu stau pe capul ei și verific ce și cum își face lecțiile, însă când vine timpul sa discute despre asta cu învățătorul lor, paf! Ala le comunica (și chiar insista) ca lecțiile cu pricina nu sunt obligatorii; le face cine vrea. 😯 Drept pentru care nici nu le verifica.

Cum pot eu sa concurez la faza asta cu învățătorul? Imi minează autoritatea, pur și simplu. Ba mai mult, descurajează copiii sa acorde cat de cat importanta lecțiilor. Eu înțeleg ca trăim niște vremuri anormale, dar copiii au nevoie de consecventa în ce fac. Daca nu sunt fizic în clasa, măcar acasă sa își facă temele, nu? De ce le mai da lecții atunci?

Nu are sens ce spune și ce face. …In apărarea lui, asa cel puțin se zvonește prin ziare, nu toți copiii au acces la un computer sau tableta acasă. Vorbim de Canada aici, nu despre Statul Independent Papua Noua Guinee. De-a dreptul surprinzător, dar ma rog…

De-aceea, au hotărât deștepții aia de la ministerul educației, ca este mai echitabil pentru toată lumea sa nu se insiste pe făcutul lecțiilor. Învățătorii le menționează; cine vrea și are cum se le facă, le face. Cine nu, Dumnezeu cu mila.

Cei mai multi dintre copii au, însă acces, la un computer sau o tableta. Iar atunci când învățătorul le spune ca nu trebuie să-și facă lecțiile, doar sa se uite pe ele… rezultatul este ca puradeii se întorc la prostiile la care se uita constant pe YouTube, scalambaiele unor tembeli pe TikTok sau jocuri online. 🙄

Nu știu ce se va alege de generația asta pe care o creștem. 😦 Abia știu sa scrie și sa citească, iar acum nici lecțiile nu mai sunt obligatorii. Sper, sincer, într-un miracol. Macar mediocri sa ajungă.