Pe 8 martie anul acesta am devenit mătușică. Sora mea a născut o fetita frumoasa și sănătoasă, Victoria, chiar de Ziua Internațională a Femeilor.

Inca nu am apucat sa le vad pentru ca Montreal-ul este tot în “zona roșie” d.p.d.v. pandemie și nu avem voie sa ne vizitam până când nu ia sfârșit nebunia asta. Abia aștept sa o țin în brate și sa o smotocesc un pic.

Întotdeauna mi-au plăcut copiii. De multe ori m-am gândit că dacă aș fi trăit în alte vremuri, foarte probabil aș fi fost profesoară. Iar dorința mea “ce vrei să te faci când vei fi mare” a fost de când ma știu să fiu învățătoare.

Cred ca voi fi o mătușă destul de cool, foarte îngăduitoare și dispusă să răsfețe. Cu mine, Victoria va putea face câte năzbâtii va dori și să va simți protejata și înțeleasa în același timp.

Am răbdare cu copiii. Un fragment din cartea lui Salinger, „De veghe în lanul de secară” reda foarte bine ceea ce simt de fiecare data când sunt în preajma lor: