Maine est ziua de naștere a soacrei mele. De 14 ani de când l-am răpit pe fiul iubit de lângă ea, ne suna în fiecare sâmbăta și duminica, la 7 dimineața trecut de fix, ora locala. Poate sa fie orice cataclism posibil pe fata pământului, sa ningă, sa ploua, sa ne lovească vreo tornada… ea suna sâmbăta și duminica, la 7 dimineața trecut de fix. Puține lucruri pe lumea asta sunt previzibile și indubitabile pentru noi. Telefonul soacrei mele este unul din ele.

Azi socrela ne-a sunat tocmai când ne apucam, Anna și cu mine, sa facem niște teme la geometrie… materia mea “preferata”. 😐 … Evident, mi-am muscat limba sa nu rostesc niște cuvinte răutăcioase când am auzit ca suna iar (m-a căpiat, efectiv). I-am zis Annei scurt: “Vorbește tu cu ea”.

Si uite asa, am fost martora unei scenete rupte din Caragiale, parca. Bunica Annei ii comunica ca mâine este ziua ei, chiar de Mărțișor. “La ce ora sa intru pe net sa imi cantați La multi ani?”, o întreabă pe Anna. … Scot un oftat din adâncul rărunchilor și-i răspund din bucătărie ca o sa-i comunice fiul ei iubit ora la care trebuie sa fie sunată negreșit.

Dupa care – greșeală majora! – abordează cu Anna tema mersului la biserica. In fiecare duminica, dupa ea, trebuie sa mergem la biserica sa ne rugam. Iar în zilele cu cruce roșie în calendarul ortodox, nu carecumva sa ne pună naiba sa ne spălăm pe cap (bănuiesc ca se aplica aceeași teorie și prin alte zone anatomice). Iar, pentru cei mai evlavioși, nu e bine sa se spele nici în zilele cu cruce neagra.

Cum noi, însă, suntem niște păcătoși spurcați, nu numai ca ne spălăm peste tot, cu precădere în zilele cu cruce roșie, dar mai și spăl rufe, vase, fac mâncare și alte chestii din astea casnice. Recunosc, acum le fac și mai abitir tocmai pentru ca ma calcă ea pe nervi cu tâmpeniile astea de reguli din Evul Mediu.

Bunica o întreabă, deci, pe Anna de ce nu merge azi la biserica. Răspunsul ei vine scurt și la obiect: “E plictisitor, draga. Singurul lucru care-mi place acolo este mâncarea care se da dupa ce se termina slujba – coliva, colaci, sucuri, și alte bunătăți.” 😛

Bunica nu se lasă cu una, cu doua: “Dar nu ți-a plăcut biserica de la Bușteni, unde ai fost cu mine și părinții tai? Mai ții minte ce frumoasa era?” … Da, ne-a dus acolo, recunosc. Foarte frumoasa și renovata recent.

Anna: “Biserica, da, mi-a plăcut… dar oamenii din ea… mai puțin”.

Eu completez cu: “… lasă de dorit la coeficientul de inteligența”.

Bunica tace. Cu subînțeles. Anna preia frâiele conversației și o întreabă: “Bunica, tu chiar crezi ca Dumnezeu a mers pe apa… pentru ca, serios acum, este cam bullshit toată povestea… Cum poți sa crezi asa ceva? Pe ce lume trăiești?”

Bunica o corectează rapid: “Nu Dumnezeu a mers pe apa, ci Mântuitorul, Iisus Cristos a mers pe apa, ca sa prindă pești…”

Deja ma tăvăleam pe jos de ras. 😀 Anna continua sa o șocheze pe bunica-sa evlavioasă, explicându-i ca “Iisus este foarte urat pictat icoane… arata ca dracu'”.

Bunica ripostează vehement: “Dă-ți peste gura! N-aveți voi icoane ca lumea acolo. La noi, icoanele sunt foarte frumos pictate și Iisus este un bărbat tânăr și frumos”.

Anna se uita la mine, pișicher și-mi șoptește: “Hai sa o traumatizam pe bunica acum!” 🙂

“Bunica, cred ca Diavolul este mai cool. Eu citesc cărți cu diavoli pentru scoală”.

Bunica: “Anna, se apropie postul Pastelui. Din cauza asta sunt diavolii mai numeroși în zona și ne încearcă credința. Sa ardă toți în focul Gheenii, din partea mea!”

Anna ridica mingea la fileu: “Bunica, draga mea… nu te supăra, eu sunt atee, nu cred în nici o religie. Nu cred în ceva pe care nu-l pot vedea cu ochii mei. Eu cred doar în mine”. 😮

1 minut de tăcere. Bunica cugeta ce sa-i mai spună: “Când Georgică (n.a. fiul ei) era mic, comuniștii au vrut sa ma omoare. Mi-au rupt Biblia în fata, foita cu foita… Atunci am intrat în pre-coma și mi s-a arătat Dumnezeu, de o splendoare rara, tânăr, la 33 de ani… și mi-a spus sa nu-mi fie frica, ca o sa ma ajute toată viata mea. Mi-a mai zis ca nu este încă momentul sa vin în Rai”.

Anna își rade în barba, vizibil neîncrezătoare: “Bunica, stai asa.. L-ai văzut pe Iisus?”

Bunica: “Da, draga. Si pe Dumnezeul Ceresc”.

Anna faultează de pe margine: “You’re so damn lucky! ….Cred ca erai high, bunica… de la medicamente”.

Bunica s-a pornit acum; nici nu o mai asculta pe nepoata-sa: “Da, și cine se atinge de mine, rău ii merge, mama draga… Rau ii merge”. 😮

Anna se uita la mine, neîncrezătoare… Cred ca nu prea înțelegea sensul cuvintelor, la modul figurat.

Ii zic bunicii evlavioase, la mișto: “Pai, de ce nu ne-ați spus asta? Ca noi ne-am tot atins de dvs. acum 2 ani…” 😛

Bunica ne explica: “Adică sunt adorata de amândoi. Sunt adorata de Iisus și de Dumnezeul ceresc”. 😀

Anna: “Ahaaa, ne-ai speriat, bunica. Înțeleg acum. You’re blessed by God“. 😀

Bunica: “Daaaa… Dumnezeu ma iubește foarte mult. Daca a spus ca o sa ma ajute toată viata și dincolo de moarte, ce mai vrei?!”

Anna abandonează lupta: “Bunica… te iubesc. Ești incredibila. Poveștile tale… nu te supăra pe mine, cred ca ai avut o reacție ciudata de la medicamentele pe care ți le-au dat acolo. Tot ce spui acum este doar bullshit. Te comporti de parca ai fi dintr-o secta”.

Eu completez în surdina: “Fericiți cei săraci cu duhul…”

Bunica ne taie macaroana la amândouă și ne zice: “Bine, va las acum ca incepe legenda lui Zorro la televizor. Ati văzut filmul “Masca lui Zorro?”

Anna încearcă sa readucă subiectul religie în discuție: “Bunica, stai sa-ți spun cum sta treaba de fapt: eu sunt atee, mama la fel, tata crede în toate cretinismele pe care i le-a băgat tu în cap de când era mic, iar tu… ești o creștină”.

Bunica, un pic șocata: “Cum ai zis ca sunt?”

Anna: “Creștină”. 😀

Liniște. Cred ca bunica din tara nu o sa mai vrea sa vorbească cu nepoata-sa cel puțin o luna de acum incolo.