De ieri suntem in Cancun, Mexico. Acum vreo 3 luni am pus la cale aceasta escapadă – in afara zonei noastre de confort de când a început nebunia asta cu pandemia: ne-am vaccinat regulamentar cu cele doua doze de Pfizer, inclusiv pe Anna, i-am reînnoit ei pașaportul pentru ca expira in Septembrie anul acesta, și am cumpărat o vacanța de 14 zile in Mexic.

Eu am vrut inițial sa mergem in Republica Dominicana, dar George este îndrăgostit de mexicani, muzica și mâncarea lor, așa ca am mers pe mâna lui.

El a ales și hotelul – Akumal Bay Beach & Wellness Resort, situat in statul Quintana Roo.

Sa încep însă cu începutul: când am rezervat hotelul acum vreo luna, din cauza pandemiei, nu am găsit niciun zbor direct Ottawa/ Montreal sau Toronto – Cancun in perioada asta. Zborurile in Caraibe sunt foarte puțin numeroase acum și vacantele foarte scumpe. As fi zis contrariul, dat fiind ca nu mulți au curajul sa călătorească acum, dar pe noi ne costa cu vreo 2,000$ mai mult vacanța asta decât in alți ani.

Așa ca am avut un prim zbor pana la Toronto și apoi altul pana in Cancun.

Am plecat, deci, la 3:00 dimineața de la noi de acasă cu un taxi pana la aeroportul din Ottawa.

Ne-a preluat un taximetrist de origine magrebiana, care fuma ca un turc, și al cărui taxi mirosea… mizerabil a tutun. Ca sa nu zic ca puțea de-a dreptul. George, fost fumător in urma cu 10 ani, a ținut geamul deschis pe tot parcursul celor 22 km pana la aeroport, la 12 grade C câte erau afara in dimineața respectiva. … Cei mai intoleranți la fumul de țigara sunt foștii fumători. 🙄

Aeroportul din Ottawa: a fost prima mea vizita la acest aeroport deoarece am plecat mereu din Montreal sau Toronto. De acum încolo, vom încerca sa-l folosim mai des.

Toată procedura de check in a bagajelor, imprimat biletele, etichetele de bagaje o faci singur, la niște ghișee electronice. Merge totul extrem de rapid și civilizat.

După ce am terminat partea asta, ne-au fost verificate bagajele de cabina și apoi ne-au ghidat către zona de așteptare pentru îmbarcare.

Spre surprinderea mea, avionul către Toronto a fost plin de lume.

Am uitat sa menționez ca noi am luat bilete de avion la clasa economică si am zburat cu Air Canada. Nu ne-au oferit decât apa și sucuri pe durata celor vreo 40 minute de zbor către Toronto, dar scaunele au fost destul de spațioase și cu spațiu mai mare la genunchi. Chestie importantă dacă ești o persoana de peste 1,70 m înălțime ca noi.

Ajunși la Toronto, George și Anna cârâiau de foame, iar eu vroiam o cafea sa ma trezesc.

Am avut mai puțin de 2 ore înainte de îmbarcarea pentru zborul către Cancun. Greșeala mare a fost ca am stat la coada la sucuri și cafea la Starbucks: era plin de lume, iar fetele care lucrează acolo se mișcă cu încetinitorul. Drept pentru care, era cât pe ce sa întârziem la îmbarcare, care acum se face pe “zone”: pe biletul fiecărui călător este notată “zone 1, 2, 3, …”, etc., și trebuie sa aștepți sa cheme la microfon zona tiparită pe biletul tău, altfel nu poți intra in avion. Noi am avut zona 3, deci a mers totul destul de rapid.

Avionul din Toronto a fost iarăși plin ochi.

Cine a zis ca nu se mai călătorește?! Pe naiba, așa de multă lume era in avion ca nici nu mai a fost loc destul pentru bagajele din cabina: mulți au trebuit sa și le țină sub scaun pe durata călătoriei.

Zborul către Cancun a durat 3 ore și ceva. La fel, nu ni s-au servit decât apa, sucuri … și multă indiferență. Nu știu dacă este din cauza pandemiei sau pentru ca am mers la clasa economică, dar bine ca ne-am luat de acasă niște biscuiți sa ronțăim pe drum. Data viitoare vom lua ceva mai consistent fiindcă ai voie sa vii cu traista cu mâncare după tine: gen niște slăninuța afumata, o pita cu coaja bine prăjită și o ceapa dulce. 🤣 Se confiscă numai apa și orice alte lichide aduse de acasă: ideea este sa le cumperi la supra preț din aeroport.

Ajunși la aeroportul din Cancun, obosiți morți și nemâncați (nu-i bai, mai slăbim așa 😆), a început circul cu scara pe care trebuia sa coboram din avion: mexicanii au adus vreo 4 scări, una după alta, care nu erau ce trebuia pentru avionul cu care am venit noi. Între timp, toată lumea se ridicase de pe scaune, stăteau in picioare, abia așteptând sa se extirpeze din avion. Circul cu scările de coborât din avion a durat vreo 2 ore… 😫 Noroc ca mergea aerul condiționat, altfel ar fi fost greu de suportat experiența asta: 39 de grade C la sol și umiditate maxima.

Odată coborâți din avion, ne-au preluat niște autobuze faine care ne-au adus in interiorul aeroportului, unde a trebuit sa completam o declarație vamala și sa obținem viza de intrare in Mexic. Nimeni nu a menționat nimic despre covid sau vaccinuri făcute sau nefăcute.

După ce am obținut viza de intrare in Mexic, am recuperat bagajele și am ieșit din aeroport, unde ne așteptau mulți mexicani transpirați bine, fluturând niște pancarte pe care erau înscrise fie nume de hoteluri in Cancun, fie numele pasagerilor pe care-i așteptau. L-am ochit pe cel care ținea pancarta cu AirCanada, care ne-a și zis ca suntem in întârziere (de parca nu știam 🙄) și ne-a indicat sa căutam autobuzul garat la borna #26 (erau vreo 30 de borne la număr) care se pregătea sa plece. Am luat-o, așadar, la goana spre autobuz, ne-am suit in el și am plecat spre hotel 1 minut mai târziu.

Drumul de la aeroport pana la hotelul nostru a durat vreo ora și jumătate. Șoselele sunt foarte noi, bine făcute, doar unele porțiuni sunt in construcție.

Anna și George au adormit in autobuz. Eu eram prea curioasă sa văd totul in jur, deși eram nedormita de vreo 30 de ore și mai bine.

Tot ce ține de zona hotelurilor este la superlativ; restul… sărăcie lucie.

Probabil o sa facem o vizita in afara hotelului, in aceste 14 zile cat stam aici, poate la Cancun sau in alta parte, si o sa vedem si altceva decât zona hoteliera.

După ce ne-am învârtit pe la alte 3-4 hoteluri in drum sa lăsam o parte din turiști, am ajuns in final la al nostru.

Ne-am dus in camera, am lăsat bagajele și… deși am cerut camera cu 2 paturi queen size, ne-au dat una cu 2 paturi twin: ori sunt făcute după mărimea băștinașilor, ori sunt mai mici decât sunt cele queen size cu care suntem obișnuiți noi.

Am vorbit apoi la recepție sa ne schimbe in alta parte cu paturi pe măsura fundurilor noastre “mititele”, și azi ar trebui sa ne mutăm acolo.

In rest, este ok: dușul are presiune mare, apa este calda, avem aer condiționat in camera, mâncarea este super ok, și…

Bonus: niciun turist nu poarta masca aici. 👌🏻 Numai personalul hotelului. Plus ca nu ne atenționează nimeni sa ne-o punem pe față. Ma simt eliberată. 🤪