Palatul Topkapî: Istorie, arhitectură și mister

De când am văzut serialul turcesc despre Suleyman Magnificul, cu câțiva ani în urmă, mi-am dorit să vizitez acest palat. Telenovelele turcești provoacă dependență. :D Ca să nu mai vorbim de faptul că acest serial are 139 de episoade (4 sezoane) și rămâi lipit de ecran de când începe serialul și până când se termină. 😀

Palatul Topkapî este un simbol al măreției Imperiului Otoman.

Dar trebuie să atrag atenția aici că este foarte mare, un fel de oraș într-un oraș, vizitarea tuturor pavilioanelor luând minim 6 ore. Încă o oră în plus dacă este aglomerat. În cazul nostru a fost extrem de aglomerat, cu fel de fel de grupuri de turiști, inclusiv unii de undeva din Ardeal. 😁 Se vorbește ardelenește la Topkapî.

A fost reședința principală și centrul administrativ al sultanilor otomani timp de aproximativ 400 de ani. Construcția Palatului Topkapî a început în 1459, în urma cuceririi Constantinopolului de către Fatih Sultan Mehmed, și a fost finalizată în 1465. Numele Topkapî, care se traduce prin “Poarta cu tunuri”, provine de la intrarea în palat, care era străjuită de două tunuri mari, asemănătoare tunurilor folosite de otomani în timpul asediului Constantinopolului.

Arhitectura palatului Topkapi este de-a dreptul fascinantă și reflectă numeroasele influențe care au influențat cultura otomană. De la ornamentele bizantine la detaliile arhitecturale islamice, Topkapi este un amalgam de stiluri care redau povestea evoluției estetice a unei epoci.

Palatul a fost transformat într-un complex compus dintr-un șir de clădiri, curți și grădini. Grădinile de flori și legume cu design geometric, combinate cu fântâni și iazuri, reflectă pasiunea musulmană profundă pentru natură și derivarea simbolică legată de aspirația către grădinile Paradisului.

De-a lungul anilor, spre deosebire de palatele europene precum Schönbrunn din Austria sau Versailles din Franța, Topkapî a suferit numeroase modificări sau extinderi de către diferiți sultani. În 1574, un incendiu a afectat palatul, iar arhitectul Mimar Sinan a fost desemnat de sultanul Selim al II-lea să îl renoveze.

O diferență față de palatele din Europa este că Topkapî nu era o clădire de sine stătătoare, ci un mini-oraș. La un moment dat, aici locuiau aproximativ 4.000 de persoane, inclusiv paznici, servitori, medici etc.

Puțin despre faimosul harem – ascuns de ochii lumii, acest sanctuar privat, interzis oricărui bărbat din afara cercului intim al sultanului, era păzit cu strictețe de eunuci, bărbați castrați care aveau misiunea de a proteja și domina femeile, fără a le putea lăsa însărcinate.

Haremul reprezenta un univers de plăceri senzuale, reguli stricte și ambiții personale. Femeile din harem, izolate de lumea exterioară, își petreceau zilele în camere opulente, decorate cu aur și gresie de culoare verde și albastră, înconjurate de grădini luxuriante și bazine pentru scăldat. În acest labirint de frumusețe și mister, se aflau apartamentele private ale sultanului și peste 400 de camere destinate odihnei, socializării și vieții de zi cu zi. Haremul imperial era adăpostul a zeci de femei, inclusiv soțiile oficiale ale sultanului, mama acestuia, fiicele și rudele de sex feminin. Împreună, ele citeau, se rugau sau purtau conversații ocazionale, pentru a evada din cotidian. Cu inteligență și ceva noroc, aceste femei puteau ajunge la poziții de putere în cadrul curții imperiale, câștigând respect și bogăție. Astfel, harem nu era doar un loc de plăcere, ci și un loc de putere și influență, unde femeile puteau schimba cursul istoriei. Una dintre acestea chiar l-a schimbat. Numele ei este Hürrem Sultan, cunoscută și sub numele de Roxelana. Ea a fost soția legală și cea mai importantă consilieră a lui Suleiman Magnificul, sultanul otoman.

Născută în jurul anului 1504, Hürrem a fost capturată de tătarii din Crimeea în timpul unui raid de sclavi și a fost adusă la Istanbul prin comerțul cu sclavi din Crimeea. Aici, a intrat în harem, unde i s-a schimbat numele și a avansat în rang până când a devenit favorita sultanului Suleiman. Încălcând tradiția otomană, Suleiman s-a căsătorit cu Hürrem, aceasta devenind astfel soția sa legală. Ea a fost primul consilier imperial care a primit titlul de Haseki Sultan. Hürrem a rămas la curtea sultanului pentru tot restul vieții, având o relație apropiată cu soțul ei și având șase copii cu acesta, printre care și viitorul sultan, Selim al II-lea. Hürrem a murit în 1558 la Istanbul și a fost înmormântat într-un mausoleu din cadrul complexului moscheii Süleymaniye. Ea este străbunica tuturor sultanilor și membrilor dinastiei otomane care trăiesc în prezent.

Hürrem Sultan este un exemplu fascinant al puterii și influenței pe care o poate avea o femeie într-o societate dominată de bărbați. Viața ei este o mărturie a faptului că, indiferent de circumstanțe, cu inteligență, curaj și determinare, oricine poate schimba cursul istoriei.

Revenind acum la povestea despre Palatul Topkapî, în 1856, Sultanul Abdul-Medjid a decis să mute reședința imperială în Palatul Dolmabahçe. După acest eveniment, Topkapî și-a pierdut treptat importanța politică, dar a rămas sediul Trezoreriei și al Bibliotecii Imperiale.

După căderea Imperiului Otoman, în urma unui decret al lui Mustafa Kemal Atatürk din 3 aprilie 1924, Topkapî a devenit un muzeu al vechii epoci imperiale. Astăzi, Palatul Topkapi este o atracție turistică majoră din Istanbul, alături de Hagia Sofia, și este cel mai vizitat muzeu din țară.

În concluzie, Palatul Topkapî este un testament al trecutului glorios al Imperiului Otoman și continuă să atragă vizitatorii cu farmecul său extraordinar. Fiecare colț al acestui palat magnific povestește întâmplări unice despre viețile pline de opulență ale sultanilor, curtenilor, concubinelor și eunucilor care au trăit și au lucrat între zidurile acestui palat.

Muzeul de Istorie a Științei și Tehnologiei în Islam: Contribuții științifice și tehnologice ale lumii islamice

După vizita la Palatul Topkapi, ne-am hotărât să ne continuăm excursia prin trecutul otoman, vizitând Muzeul de Istorie a Științei și Tehnologiei în Islam. Amplasat în fostele grajduri imperiale din Parcul Gülhane, chiar la poalele Palatului Topkapi, acest muzeu este o comoară ascunsă care merită descoperită.

Muzeul a fost deschis la 25 mai 2008 și expune replici ale instrumentelor științifice ale savanților musulmani din secolele IX și XVI.

Expoziția este împărțită în mai multe secțiuni, fiecare fiind dedicată unui anumit domeniu al științei și tehnologiei: Astronomie, Ceasuri, Marină, Tehnică de război, Medicină, Minerit, Fizică, Matematică și Geometrie, Arhitectură și Urbanism, Chimie și Optică, Geografie. Fiecare secțiune conține o mulțime de invenții și descoperiri care au avut un impact semnificativ asupra dezvoltării științei și tehnologiei.

Unul dintre exponatele care se remarcă este Ceasul Elefant, o capodoperă a remarcabilului inginer Ismail al-Jazari.

Muzeul găzduiește, de asemenea, o copie a hărții lumii desenată de unul dintre cei mai faimoși cartografi, Muhammad al-Idrisi.

Vizita la Muzeul Istoriei Științei și Tehnologiei în Islam a fost o experiență educativă, care ne-a oferit o perspectivă unică asupra contribuțiilor semnificative pe care lumea islamică le-a adus științei și tehnologiei. Este un loc care merită vizitat de oricine este interesat de istorie, știință sau pur și simplu dorește să înțeleagă mai bine influența culturii islamice asupra lumii în care trăim astăzi.

Aici se încheie scurta noastră vizită în Istanbul. Mâine închiriem o mașină și, Inshallah, vom ajunge la Ankara.