Hotel, turul orașului, Hanul lui Manuc și Catedrala Mântuirii Neamului

In București stam la hotelul Lido. N-am apucat încă sa vorbesc despre asta, însă este destul de ok. Camera este cam mititica pentru 3 persoane, dar ne descurcam.

Este foarte curat, renovat de curând, iar personalul drăguț și serviabil. Am înțeles ca proprietarul este un libanez, Mohammad Murad, care a băgat o groaza de bani să-l refacă. Cam 5 milioane de euro.

Receptionista îmi spunea azi-dimineață ca Lido a fost deschis în luna august 1930, după un proiect al arhitectului Ernst Doneaud. Odată cu lansarea hotelului s-a inaugurat şi piscina cu valuri, o noutate absolută pentru bucureşteni in perioada 1970-1980. M-am uitat pe YouTube și am văzut niște videoclipuri super faine cu prima piscina cu valuri din Bucuresti de la Lido.

Apropo de numele hotelului, „lido“ se referă la un bazin de înot în aer liber şi la serviciile asociate cu acesta. De asemenea, se referă şi la un loc unde oamenii pot înota, face plajă sau pot practica sporturi nautice. Numele de „lido“ vine de la staţiunea Lido di Venezia, situată pe o plajă din zona Lagunei Veneţiei, unde a început moda băilor de soare, undeva prin secolul al XIX-lea. Super interesant de știut.

In fine, cam așa arată interiorul la etajul nostru.

Zona receptiei este cam așa:

În alta ordine de idei, avem micul dejun inclus și este cât se poate de ok. Salamuri, șunca, oua in toate felurile, brânza, lapte, cereale, croissants, ceai, cafea, nimic nu lipsește.

Inca suntem cam obosiți din cauza diferenței de fus orar și nu ne-am odihnit bine noaptea trecută. Așa ca după ce am luat micul dejun la 7:00 trecut de fix, am picat lați de oboseala și am dormit vreo 3 ore. A fost perfect, ne-am reîncărcat bateriile.

După care, la sugestia unei bune prietene din București, am pornit către Piața Romană sa luam un autobuz care face turul orașului și oprește in punctele turistice cheie. 25 lei de adult și 10 lei pentru copii – este deosebit de rentabil și vezi ce este mai frumos in capitala.

Pe drum, absolut din întâmplare, am dat nas in nas cu un cunoscut actor, domnul Marcel Iureș; cel care a jucat in “Misiune imposibila” in 1996 cu Tom Cruise, George Clooney și Nicole Kidman. Bine, el a jucat in multe alte filme și piese de teatru românești, iar eu îl știam din vremurile de demult când îl vedeam in seriale la televizor in țara. Este foarte drăguț, nu a avut nici o problema sa stea cu noi la povesti un pic și sa facem câteva poze. 😉

După mică pauza de paparazzi spynews care urmăresc actori romani care se plimba dimineața pe bulevardul Magheru, ne-am îndreptat spre stația de autobuz care face turul orașului. L-am luat din fata ASE-ului.

Trece la fiecare 30 minute și este foarte civilizat. Poți plăti in numerar sau cu cardul, sunt locuri sa stai jos pentru ca turiștii se opresc in diferite stații sa viziteze. Noi am nimerit într-un grup de evrei din Israel care vorbeau un pic și românește.

Ca fapt divers, am remarcat ca aici sunt autobuze fără aer condiționat (vara…!) sau cu aer condiționat. Ca sa le reperezi, scrie pe ele. Probabil ca prețul biletului este un pic mai scump, dar eu zic ca merita când sunt 30 C la umbra.

Apoi, ne-am continuat periplul către Casa Poporului, capătul traseului.

Ideea este ca mâine să mergem sa vedem Casa Poporului și in interior. Azi am ajuns cam târziu (se închide la 4 pm) și un tur standard ia vreo 2 ore cred… In sălile care se pot vizita, evident.

După ce am terminat traseul, am mers un pic pe jos pana la Restaurantul Hanul lui Manuc, un loc renumit in București la care nu am ajuns pana acum.

Ca fapt divers, Manuc Bei (Manuc Mârzaian), s-a născut în 1769 la Rusciuc. În vremea sultanului Mustafa al IV-lea, acesta obține demnitățile de dragoman și bei. În anul 1808 este numit Bei al Moldovei.

La 26 mai 1812, în Salonul Voievodal al Hanului lui Manuc, existent și astăzi, s-a semnat pacea de la București care a pus capăt războiului ruso-turc. O clădire cu multă istorie, deci…

Mie mi-a plăcut mult ca ospătaritele sunt îmbrăcate in costume populare și cu opinci in picioare (îmi pare rău ca nu le-am făcut o poza; erau super drăguțe).

Iar meniul arată deosebit de original, prezentând un pic istoria acestei clădiri renumite.

Aici am comandat un alt “clasic” al bucătăriei românești: mititei cu cartofi prăjiți. Dar fără bere ca nu suntem mari fani de alcool. Niște apa plata cu lămâie a fost perfect pe caldura asta.

Mâncarea a fost excelenta, serviciul rapid, iar ospătarii foarte atenți. Evident, asta vine cu un preț destul de piperat, dar a meritat.

După ce am luat prânzul, la ieșirea din Han, am zărit o biserica. Am zis sa intram sa o vizitam: se cheamă “Biserica Domnească Buna Vestire Sfântul Anton – Curte Veche” și este cea mai veche biserica din București (1559).

Un lucru surprinzător pentru mine, plecată fiind de atâta amar de vreme, este curentul asta religios care parca a cuprins întreaga populație. Toată lumea se închina, se roagă și raspunde cu “Sănătate si Doamne ajuta!” de parca au devenit subit fanatici religioși. 😣 Nu știu cărui fapt se datorează schimbarea asta radicala la nivel de populație… “Pe vremea mea”… nu se punea problema sa te dai cu capul de dușumele și sa bați mătănii de parca vine sfârșitul lumii. Este interesant de analizat de unde vine predispozitia asta religioasă la romani… 😏 Poate că nu pare important, fiindcă, în fond, e treaba fiecăruia ce face cu partea spirituală. Dar mie mi se pare excesiv ce se întâmpla acum in țara la capitolul asta.

Adaug și vizita la Catedrala Mântuirii Neamului, la care se lucrează încă și pe care nu am putut-o admira decât de la intrarea in șantier. Se află pe un teren de 100 de mii de metri pătrați de pe Dealul Arsenalului.

126,10 metri; lățimea (la abside): 67,70 metri; înălţimea: 120,00 metri până la baza crucii de pe turla principală Pantocrator (crucea va avea încă 7 metri); aria totală construită la sol: 13 668,50 metri pătrați;  aria totală desfăşurată construită: 52 529,20 metri pătrați; aria utilă totală: 36 897,96 metri pătrați; volum: 323 000 metri cubi; capacitate: 6000 de persoane, dintre care 1000 de scaune. 😳

Piesa „de rezistență” este clopotul de 25 de tone, care are 3 metri înălțime, dar și lățime, care are încrustat chipul Patriarhului Daniel. Este cel mai mare clopot cu balans liber din lume.

Catedrala are 6 clopote, fabricate într-o turnătorie din Innsbruck, Austria, în 2016. Cele 6 clopote, care cântăresc în total 33 de tone, sunt montate într-o turlă de 60 de metri a catedralei. Au o garanție de 15 ani și sunt prevăzute să reziste 4 secole.

Clopotul răsună pe o distanță de 15 kilometri! 👀

O las așa cum a picat. Doar adaug ca este nebunie totala construcția asta.

2 thoughts on “Hotel, turul orașului, Hanul lui Manuc și Catedrala Mântuirii Neamului

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s