A doua săptămâna in Mexic

Am început a doua săptămâna aici… și eu deja sunt sătulă de stat la plajă. 🤫 Probabil sunt o ființa mai ciudată, dar vacanțele care consista doar în a sta de pomană la soare mă scot din minți. O săptămâna de așa ceva e maximum pe care-l îndur. Orice peste durata asta începe sa ma calce rău pe nervi. N-am ce face momentan, George și Anna au vrut 2 săptămâni la soare: sa ne scoatem pârleala după 1 an de pandemie si aproape 2 in care n-am ieșit in afara Canadei.

Mâine mergem într-un tur cu autobuzul la Chichen Itza, apoi o sa vizitam Cenote (peștera) Ikkil și orășelul Valladolid. In sfârșit ceva mai interesant de făcut si văzut pentru mine. 😊

Singura problema este ca precis o sa leșinam de caldura: in fiecare zi aici sunt in jur de 40 C la umbra și umiditate maxima. Efectiv, orice pui pe tine este bun de stors in 5 minute. Exact ca intr-o sauna. Dar asta este, am vrut soare, plaja și caldura…

Ieri și în seara asta a fost furtuna pe mare. George a reușit sa facă niște fotografii superbe. Fără niciun filtru special: doar natura in toată măreția ei.

Fulgere în largul mării

Evident, nici o picătura de ploaie nu a răcorit aerul.

Aici anunță zilnic ploaie și vreme urâtă, de am ajuns sa fac vrăji și incantații sa plouă torențial … și nimic. In fiecare dimineața răsare soarele in jur de 6 dimineața și deja sunt 32 C. 🌞 Nici o urma de nori. 😳

Neavând altceva mai interesant de făcut in ultimele zile, am început sa admir vegetația in jurul hotelului. Care este impresionanta de-a dreptul.

Parca este o scena din filmul lui Mel Gibson, Apocalypto

La fel și fauna este uimitoare.

O șopârlă micuță verde
O alta ceva mai mare (poate chiar o iguană, dar nu sunt sigură).
Bietul om, se odihnea in hamac, neștiind ce creatura se uita la el plescăind in gol
O pisică de mare filmată de George (care numai in apă stă de când am venit aici)

Nu mai pomenesc de insecte fiindcă chestiile astea mie îmi creează coșmaruri. Sunt enorme, au forme și culori ciudate – extrem de bine adaptate la mediul de aici, și zumzăie in permanenta peste tot. Seara, când venim de la restaurant, mereu se învârt in jurul luminilor din clădire. Eu nu știu cum au supraviețuit băștinașii ăștia aici…

Acum vreo doua zile era cât pe ce sa ne pice, de sub palmierul sub care stăm leșinați de căldură, o nucă de cocos in cap. 😁 George si Anna o folosesc acum pe post de minge 🏀 de jucat in apă. Interesant este ca plutește de n-are treaba jucăria asta.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s