Ieri am ieșit puțin din zona hoteliera sa vedem niște tiendas (magazine) locale. Îmi căutam o rochie de plajă cu motive mexicane, iar George are nevoie de niște lame de ras.

La intrare în zona de magazine am văzut o statuie care mi s-a părut foarte interesantă și despre a cărei poveste fascinantă am citit apoi.

Gonzalo Guerrero a fost un marinar spaniol care s-a alăturat maiașilor pentru a lupta împotriva invadatorilor europeni.

Fost archebuzier (soldat specializat în manipularea archebuzei), în Napoli și Granada, originar din Puerto de Palos, orașul de unde Cristofor Columb a pornit prima dată către Lumea Nouă in 1492, Guerrero a fost unul dintre cei doi naufragiați care au supraviețuit scufundării navei spaniole “Santa María de Barca” în Marea Caraibelor în 1511. Celălalt supraviețuitor a fost Jerónimo de Aguilar, un fost preot care s-a întors în Spania opt ani mai târziu.

Guerrero era șeful echipajului și transporta sclavi pe aceasta nava.

Se spune că după ce a servit ca sclav, Guerrero a câștigat încrederea lui Nachan Can, liderul Chactemal, care, pe lângă faptul că l-a făcut căpitanul armatei sale, i-a permis să se căsătorească cu fiica sa, Zazil Há, cu care a avut trei copii, primii fii metiși din aceasta regiune.

Cronicile din acea perioada subliniază faptul că Guerrero vorbea Maya la perfecție și era foarte apreciat pentru victoriile pe care le-a obținut în bătăliile sub Nachan Can împotriva dușmanilor săi din alte provincii indigene. Tot el i-a învățat pe mayași să lupte utilizând strategii militare spaniole și le-a arătat cum să construiască tranșee.

Cronicarii coloniali din acea vreme vorbesc despre acest spaniol în termeni nu prea măgulitori, deoarece Gonzalo Guerrero a fost considerat de către compatrioții săi drept trădător și idolatru, el renunțând la creștinism și adoptând ideologia mayașă.

Deoarece Guerrero își perforase nasul, urechile și buza inferioară, precum războinicii mayași, iar fața și mâinile îi erau tatuate, acesta refuză invitația de a se reîntoarce in lumea civilizata, adică in Spania. Probabil se rușina sa apară așa printre foștii săi conaționali. … Foarte nostim, dacă ne gândim ca în prezent, câteva secole mai târziu, tatuajele și perforarea diferitelor părți ale corpului sunt la mare modă. Ce înainte era considerat o forma de primitivism, acum este ceva deosebit de cool. 😆

Gonzalo Guerrero a murit în 1536 în Puerto de Caballos, Honduras, luptând împotriva spaniolilor conduși de Pedro de Alvarado. Cel care a susținut campanii militare împotriva compatrioților săi, s-a lăsat în final cucerit de lumea mayașă, de Caraibe, de obiceiurile locale, de o femeie indigenă și trei fii metiși, și poate de influența și puterea pe care a câștigat-o în acest loc paradisiac.