Din câte văd eu, mică mea glumă de ieri despre întorsul în Canada pe post de modelos espectaculares are toate șansele sa se realizeze. De ieri seară mă urmărește Răzbunarea lui Montezuma. George a avut simptomele astea acum vreo 5 zile, apoi a fost rândul Annei, și iată ca acum m-a pocnit pe mine… de vreo 24 ore deja.

Contextul istoric: Montezuma al II-lea a fost ultimul conducător independent al Imperiului Aztec. A condus in perioada imediat dinaintea cuceririi spaniole a Mexicului de astăzi. Numele real al împăratului aztec era Moctezuma, care însemna „cel pe care ura l-a facut conducător”, ulterior primind numele de Montezuma, ce lui i-a fost dat de spanioli.

Montezuma al II-lea conducea de 17 ani Imperiul Aztec atunci cand s-a anunțat pătrunderea pe teritoriul sau a armatei spaniole. Din păcate, conducătorul spaniolilor, Hernan Cortes, a fost confundat de împărat drept zeul Quetzalcoatl, venit sa îndeplinească o profeție mai veche. Profeția spunea ca acesta se va reîntoarce intr-o zi si își va cere drepturile, incluzând o imensă comoară, artefacte sacre si ornamentele de pe temple, pe care populația indigenă le obținuse prin cuceriri sau muncă.

Astfel, Cortes a fost primit cu bucurie de către împărat in capitala Tenochtitlan, Ciudad de Mexico de astazi, l-a umplut de daruri si s-a oferit sa ii predea toate bogățiile aztecilor.

La scurt timp dupa ce conchistadorii au ajuns in capitala Tenochtitlan, liderul lor, Cortes nu a arătat aceeași bunăvoință si l-a facut prizonier pe Montezuma. Conducatorul spaniol a inceput sa introduca obiecte de cult creștine in templele aztecilor si le-a cerut acestora lucruri noi de valoare.

Aztecii, supărați foc, au pornit lupta chiar daca nu dispuneau de arme la fel de eficiente ca ale spaniolilor.

Aceștia din urma, speriați de întorsătura lucrurilor, s-au gândit ca se pot folosi de ostaticul Montezuma pentru a-i liniști, si l-au scos pe balconul palatului in care era ținut ostatic, pentru a calma populația.

Asupra lui Montezuma, pe care spaniolii il forțau sa rămână in fata oamenilor săi, s-a abătut o ploaie de bolovani.

Împăratul avea sa moară la scurtă vreme după aceea. Unii spun ca a ar fi murit din cauza pietrelor care l-au lovit. Alții sunt de părere ca l-ar fi ucis conchistadorii lui Cortes, in timpul retragerii, deoarece nu le mai era de niciun folos.

Ăștia din urmă, încercuiți de sute de canoe pline cu băștinași furioși, au murit dupa ce au fost împinși in apa sau, pur si simplu, s-au scufundat in lacul Texcoco din cauza aurului cu care încercau sa fugă in bărci. Noaptea în care a avut loc toată nebunia asta a fost numita “Noche Triste” (Noaptea Durerii), iar unele legende spun ca, de fapt, comoara pierdută de spanioli in lacul Texcoco ar fi fost tezaurul lui Montezuma.

Bun, asta este partea istorică, contextul, sa zic așa. “Răzbunarea lui Montezuma” este acum un alt fel de a numi ansamblul de simptome de dureri de stomac ale vizitatorilor în Mexic. 🤢 Legenda urbană afirmă că Montezuma II a inițiat un asemenea atac bacteriologic asupra călătorilor străini în Mexic, ca răsplată pentru sacrificarea și înrobirea ulterioară a poporului aztec de către Hernán Cortés în 1521.

Ei bine, eu ma zbat acum cu o parte a simptomelor acestui virus la stomac, in sensul ca abia pot bea o gura de apa la 2 ore, am făcut putina febra, am vomat, am amețeli când stau in picioare… și cam atât. Nu am energie deloc, azi nu m-am ridicat din pat decât sa deschid ușa cameristei sa facă curat.

Anna stă lipita de mine, nu a vrut la plaja nici ea, spre disperarea lui George care se întreabă de ce am venit aici dacă stăm in camera. El a mers totuși la plaja fiindcă adoră caldura, soarele si apa, dar a venit de nu știu câte ori in camera până acum sa vadă dacă sunt ok, sa ma bată la cap sa beau apa fiarta și răcita și să-mi aducă de mâncare. … Numai vederea farfuriei îmi provoacă greață. 🤢 Cred ca l-am călcat rău pe nervi pe Montezuma de ma chinuiește așa. Rămâne sa văd cu ce.

Azi a venit și medicul hotelului sa ne facă testul PCR necesar înaintea îmbarcării in avion la întoarcere in Canada. Era vorba sa vina la 7:30 dimineața; a apărut la 9:00. 🙄 George deja scotea fum pe urechi fiindcă îi strica planurile de profitat de mare. A sunat de cel puțin 3 ori la recepție sa întrebe unde e medicul de nu mai vine, ultima oară trimițându-l la naiba (pe medic 😆) și spunându-i recepționistei sa-i comunice ca nu mai avem nevoie de serviciile lui. Se pare ca medicul avea o scuza buna: a fost prins in trafic. 🙄

Când a apărut, într-un final, era foarte jovial și glumeț; un tinerel de pana 30-35 de ani. Ne-a cerut 125$ US de persoana pentru testul PCR. Care, in treacăt fie spus, nu doare; este doar inconfortabil. Am crezut ca ne ia 2 eșantioane, una din fiecare nară, dar a fost drăguț și nu ne-a stresat decât cu unul singur.

Ar trebui sa primim rezultatele in noaptea asta. Eu, sincer, sunt un pic speriata sa nu fie altceva decât treaba cu Montezuma în ce ma privește. Dar încerc sa rămân pozitivă și îmi zic ca nu am simptomele clasice de covid. Plus ca nu mi-am pierdut mirosul și nici nu am probleme de respirație.

Nu știu cum și ce le-a povestit, dar Bjorn și nevasta-sa i-au oferit lui George ultimele doze de dramamină pe care le aveau cu ei (mi-am dat seama, după ce mi-a îndesat in gura prima pastila ca este, de fapt, Gravol, și aveam și eu in geanta cu noi) și un sirop amar ca viața, pe baza de plante, făcut de nemți, Iberogast.

Se pare ca și ei au avut aceleași simptome zilele trecute. Ma întreb ce naiba se întâmplă aici, nu spală bine farfuriile și tacâmurile, fac gheața pentru băuturi cu apa de la robinet… ?! Nu-mi explic… Poate toate astea împreuna.

Glumesc eu ca bărbate-meu este cam prea sociabil, dar sunt recunoscătoare ca este așa. Niciodată n-as fi avut curajul sa merg la niște străini sa le spun păsul meu și ei să lase tot, sa meargă până in camera și să-mi aducă ultimele doze de medicament pe care pe au cu ei – împotriva răzbunării lui Montezuma. În niciun caz. Nici nu ma pot gândi la așa ceva.

Pe o notă mai pozitivă, mă simt un pic mai bine acum și, in mod sigur, am dat jos mai multe kg de când am venit aici. Dar încep sa aștept cu nerăbdare întoarcerea acasă.