Toate lucrurile bune au un sfârșit: suntem acum în ultima zi în Cancun. O să-mi lipsească marea și plaja asta minunată. … Chiar și statul de pomană la soare. 😁 Pe de altă parte, însă, abia aștept sa dorm din nou in cârpele noastre, sa gătesc ceva bun, românesc, și sa reintru in rutina normala.

Alt lucru care-mi va lipsi de aici sunt produsele de baie și loțiunile furnizate de hotel:

Sunt pe bază de miere de albine, propolis și plante (Aloe Vera, printre altele), și miros nemaipomenit de bine. Am căutat pe internet sa văd dacă le vând și prin alte părți, dar se par ca nu încă. Oricum, dacă vor reuși sa le vândă peste hotare, sunt mulți turiști foarte interesați de aceste produse.

Ieri ne-au venit rezultatele la testul PCR de covid: negativo. 👍🏻 George le-a descărcat in aplicația ArriveCAN și am primit acum autorizarea ca putem intra în Canada fără probleme.

A rămas sa profitam de aceasta ultima zi la plaja și sa ne facem bagajele deseară. Mâine dimineața vine autobuzul la 8:30 sa ne ducă la aeroport, după care vom pierde timpul acolo câteva ore pana ne îmbarcăm și decolam la 12:50 după-amiaza ora locală. Vom ajunge acasă pe la 10:30 seara, după escala in Toronto. Una peste alta, prima și ultima zi sunt complet pierdute pe drum. 🤨

Le-am mulțumit mai devreme nemților care mi-au dat medicamentele de dureri de mațe. Datorită lor ma simt mult mai bine azi. Sunt amândoi super de treaba.

Intrând in vorba cu ei, am aflat ca in Germania, dacă ai cele doua doze de vaccin făcute nu este nevoie de niciun test PCR la întoarcerea in țara. Oameni rezonabili, zic eu… Chiar erau uimiți câți bani a trebuit noi sa plătim pentru a putea reveni acasă, în condițiile in care suntem dublu vaccinați. Adică unde e logica?!…

Un lucru in comun pe care-l avem cu ei: și in Germania exista acum acel pașaport vaccinal, care permite deținătorilor sa acceseze anumite activități (concerte, cinema, săli de gym, etc.). Se pare ca, in timp, și cei mai reticenți vaccinării vor ceda; doar dacă se hotărăsc sa trăiască undeva în creierul munților sa mai scape de vaccin.

Revenind, mă uit pe cer și s-a umplut deodată de nori. Lumea s-a retras in camere. George îmi readuce aminte ca este sezonul furtunilor tropicale și al uraganelor. Pe internet citesc ca s-au format acum doua furtuni tropicale care se îndreaptă spre coastele Floridei – Grace și Fred, una din ele ajungând in Golful Mexic undeva duminica la prânz. 😳 … Se pare ca plecam de aici la timp.

Un lucru care nu mi-a plăcut aici și pe care țin să-l spun: în timp ce țara se bucură de o ascensiune economică importantă, oamenii de rând muncesc în condiții grele și pe salarii de nimic. Riviera Maya (Cancun – Playa del Carmen – Tulum) atrage milioane de turiști anual, însă ni s-a părut mult prea comercială și departe de realitatea trăită de restul populației.

Despre mexicani, pot spune ca m-au impresionat intr-un mod plăcut prin serviabilitate si caldura, fiind gata in orice moment sa te ajute cu zambetul pe buze. Ei știu să petreacă și nu uită să zâmbească, chiar dacă greutățile de zi cu zi cad pe umerile majorității populației, ce trebuie să își câștige existența într-o țară cu o clasă mijlocie foarte mică.

Pentru mine, per total, Mexicul s-a dovedit a fi o experiența mult mai exotică decât am experimentat-o până acum: cel puțin escapada la Chichén Itzá a fost super interesantă si sigur am sa mai citesc despre mayași când mă întorc acasă. Sunt sigura ca ne vom mai reîntoarce aici în anii care vin; Caraibele sunt la o aruncătură de băț pentru noi (zborul direct nu este decât de 4 ore). Acum, cu pandemia, totul este dat peste cap și nu am găsit niciun zbor direct; dar o sa treacă și nebunia asta.

Mexicanilor nu le place să-și ia rămas bun, cum ne-a zis unul din ghizii de la Chichén Itzá. Așa ca le spunem: ¡Hasta luego!