Am fost astăzi cu toții la Muzeul de Arte frumoase din Ottawa sa vedem expoziția Rembrandt din Amsterdam. Aceasta este prima expoziție care prezintă perioada transformatoare a carierei artistului în contextul pieței de artă din Amsterdam în epoca în care a evoluat. Este, de asemenea, prima expoziție majoră despre Rembrandt în Canada din anul 1969, precum și prima care a fost prezentată la Muzeul Canadian de Arte frumoase. Expoziția este co-sponsorizată de Majestatea Sa Regele Olandei și de Biroul Guvernatorului General al Canadei.

Nu este prima oara când vizitam acest muzeu. Faptul ca locuim la o aruncătură de băț de Ottawa are acest avantaj ca putem vizita toate muzeele din capitala. Biletul pentru noi trei a fost numai 40$, extrem de abordabil pentru tipul acesta de activitate educativa.

Mai jos intrarea principala a muzeului. Știu, este foarte ciudata creatura aia din mijloc, dar asa arata arta moderna. 🙄 Sculptura respectiva a fost realizată în 1999 de Louise Bourgeois, o artista americana de origine franceză și reprezintă un păianjen femelă de aproximativ 10 metri înălțime. Această “opera de arta”, intitulată Mama (poseda vreo 26 de oua din marmura într-un sac în zona abdomenului… da, s-a gândit la toate aceasta artista) a fost expusă pentru prima dată în 2000 la „Tate Modern Galery” din Londra, apoi în 2001 la „Rockefeller Center Plaza” la New York și în 2002 la „Hermitage” din Saint Petersburg în Rusia. Muzeul Canadian de Arte frumoase a achiziționat-o pe Mama cu pricina în 2005 … pentru modica suma de 3,2 milioane de dolari.

Dupa ce am prezentat biletele la intrare, am fost dirijați către un culoar lung care duce la intrarea în expoziție. Evident, masca trebuie purtata peste tot.

Cine a fost Rembrandt? Rembrandt Harmenszoon van Rijn, cunoscut în mod obișnuit ca Rembrandt, a fost un artist olandez din secolul al XVII-lea renumit pentru tehnica sa de portretizare. Cariera lui Rembrandt a cuprins diferite subiecte și stiluri, dar este cunoscut mai ales pentru portretele sale realistice și empatice (în special autoportretele sale) și reprezentările scenelor biblice. El a realizat, de-a lungul vieţii, peste 600 de picturi, 300 de gravuri şi 2000 de desene.

Rembrandt s-a născut într-o familie bogată în Leiden, în Republica Olandeză (acum parte a Olandei), în 1606. A urmat școala latină și Universitatea din Leiden și a fost ucenic la mai mulți pictori olandezi, printre care Jacob van Swanenburgh, Pieter Lastman și Jacob Pynas. Chiar daca Rembrandt nu a călătorit niciodată în străinătate, el a studiat numeroase lucrări internaționale, inclusiv cele ale pictorilor italieni Titian, Caravaggio și pictorul flamand Peter Paul Rubens. In aceasta perioada, Rembrandt descoperă tehnica clarobscurului, cea care foloseşte contrastele puternice între lumină şi întuneric pentru a reda volumele, perspectiva şi adâncimea imaginii prezentate.

În 1624, Rembrandt și-a deschis primul studio. Comenzile încep să curgă, iar Constantijn Huygens, secretarul personal al lui Henric Frederic de Orania, fascinat de talentul pictorului olandez, devine o influenţă puternică în viaţa lui Rembrandt. Mai tarziu, Rembrandt își muta studioul la Amsterdam, unde lucrează ca portretist. În acest timp, devine extrem de cunoscut, câștigând un venit semnificativ din tablourile sale. De asemenea, el preia mai mulți elevi, printre care Ferdinand Bol, Govert Flinck și Gerrit Dou. Talentul său era deja cunoscut şi recunoscut în cercurile artistice ale oraşului, aşa că Rembrandt primeşte rapid propunerea de a deschide un atelier în casa negustorului de artă Hendryck van Uylenburg. Tot el avea să-i aducă și prima comandă mare:

Tabloul este o lucrare de maestru și Rembrandt pătrunde în cercul marilor pictori olandezi. Toate familiile de renume din Amsterdam apelează la Rembrandt pentru realizarea de portrete, astfel încât renumele și averea îi cresc rapid și considerabil.

La numai un an de la mutarea în Amsterdam Rembrandt se însoară cu Saskia van Uylenburgh, verișoara negustorului de artă care i-a oferit pictorului locul pentru atelier și primele comenzi.

Aceasta îi aduce, pe lângă un amor ghebos, și o zestre de 40.000 de florini; bașca câțiva ani de viață îndestulată în mijlocul burgheziei olandeze.

Căsătoria lor a fost însă marcată de moartea câtorva dintre copiii lor – un fiu și două fiice – înainte ca ei să aibă al patrulea copil, un băiat pe nume Titus, care va supraviețui până la maturitate. Soții Rembrandt au fost extrem de afectați de moartea primilor trei copii ai lor. Dupa ce în 1641 Saskia naște un copil sănătos, sănătatea ei se deteriorează. Se îmbolnăvește de tuberculoza și moare la 14 iunie 1642 la numai 29 de ani. Astfel, faima și succesul lui Rembrandt în pictura sunt întunecate de moartea femeii iubite, pe care a eternizat-o de atâtea ori în tablourile sale.

Ani mai târziu, Rembrandt a început o relație de concubinaj, în termeni moderni 🙂 cu fosta sa femeie de serviciu, Hendrickje Stoffels, dar nu se va mai căsători niciodată legal.

Justiția ecleziastica ii acuza de imoralitate, creditorii îl urmăresc tot mai insistent, relațiile artistului cu beneficiarii se deteriorează și ele. Rembrandt începe să piardă comenzi, nu-și mai găsește inspirația și începe să cumpere furibund zeci de tablouri, căutând ceva care să îl ajute. Nu-și găsește muza și se afundă tot mai tare în datorii.

La 50 de ani Rembrandt intră în faliment, iar colecția sa de artă este scoasă la licitație. Banii acoperă datoriile, dar îl lasă în sărăcie. Continuă să picteze fără să reușească să mai convingă clienții să-i cumpere lucrările.

În 1663 o pierde și pe Hendrickje, iar 5 ani mai târziu moare și fiul său, Titus. Rembrandt se stinge și el din viață pe 14 octombrie 1669, singur și sărac. A fost înmormântat într-un mormânt nemarcat, în centrul orașului.

Expoziția aceasta prezintă, pe lângă operele lui Rembrandt, și pe cele ale altor 20 de artiști care i-au fost prieteni, adepți și rivali.

Între 1632 și moartea lui Rembrandt în 1669, zeci de pictori mai tineri și-au făcut ucenicia sub îndrumarea acestuia in Amsterdam. Unii dintre aceștia i-au devenit rivali adaptându-se preferinței crescândă a negustorilor bogați și a nobilimiidin acea perioada pentru luminozitate și eleganță. Cel mai de succes a fost Govert Flinck, care a studiat cu Rembrandt în anii 1630.

In perioada în care a trăit Rembrandt, Republica Provinciilor Unite devine o importanta putere colonială.

Corabii mari ancorează în portul Amsterdam, încărcate cu mărfuri exotice. Steagurile lor roșii, albe și albastre indică apartenenta la Compania Olandeze a Indiilor de Est (VOC în olandeză). Înființată în 1602, se spune că această puternică companie comercială a fost prima companie de capital din istorie. Condimente din India, ceai și mătase din China, pietre prețioase din Siam (Thailanda actuală), rețeaua comercială a VOC se întinde de la Amsterdam la Pacific, în întreaga lume.

Astfel, arta lui Rembrandt este intrinsec legată de istoria colonială europeană. În tablourile sale, descoperim obiecte din toată lumea.

Rembrandt a pictat această schiță în ulei pe un lemn de jequitibá, un lemn tropical. Acesta din urmă provenea din colonia Noua Zeelandeza din nord-estul Braziliei, unde acest tip de lemn era folosit pentru construcția de cutii pentru transportul zahărului. Artiștii foloseau lăzi vechi, folosite, ca suport pentru picturile lor.

Această gravura este realizată pe hârtie asiatică fină, un material prețios transportat în Europa pe căile Pacificului. Obiecte de zi cu zi, opere de artă și naturalia (exemplare naturale) din țări îndepărtate au fost vândute pe post de curiozități, iar oricine dorea să iasa in evidenta în societatea olandeză avea cel puțin o mică colecție de ele.

Tabloul care mi-a plăcut mie cel mai mult este cel de mai jos:

Cred ca am stat cel puțin 15 minute să-l admir. Cum pică lumina peste podul acela, iar culorile mai întunecate din partea dreapta… Este absolut splendid. ❤️ Îmi induce o stare de liniște interioară imaginea asta.

… Era cat pe ce sa uit sa menționez ca expoziția aceasta poarta numele de Rembrandt din Amsterdam. Creativitate și competiție. Prima reacție a mea fost sa ma gândesc la rivalitatea dintre Rembrandt și artiștii contemporani cu el, cum am exemplificat mai sus. Ei bine, asta nu a fost singura “competiție” la care se refere expoziția: Republica Olandeza în epoca lui Rembrandt a avut o legătură foarte clară cu istoria Insulei Broaștei Țestoase (continentul Americii de Nord era numit asa de unele popoare indigene. Numele provine din diferite istorii orale indigene care vorbesc despre legenda broaștei țestoasă care ține lumea pe spate. Pentru unele popoare indigene, broasca țestoasă este, prin urmare, considerată o metafora a vieții).

Revenind la legătura intre Republica Olandeza în epoca lui Rembrandt și continentul Americii de Nord… este vorba despre contactul dintre popoarele indigene și coloniștii olandezi și, mai târziu, comerțului cu sclavi. Mie mi s-a părut un pic cam trasa de par toată povestea, dar ma rog… încearcă și ei sa bage la înaintare arta amerindiana si perspectiva autohtona. Astfel, am putut sa admiram o selecție de lucrări de artă contemporană și indigenă care încearcă sa traseze aceste conexiuni… trase par, cum am mai zis.

Pe Anna a pocnit-o rasul când a văzut acest tablou. 🙂

Se pare ca artistul este aici interesat în mod deosebit de descrierea homosexualității, pe care o vede ca ceva care este acceptat, chiar apreciat, în cultura primelor națiuni, dar despre care el susține că a fost suprimata și interzisa de credința opresiva, iudeo-creștina. Imaginile lui Monkman despre bărbații indigeni și albi care interacționează mai mult decât sugestiv în acest tablou sunt concepute pentru a șoca, zic eu; sau ca pe o ironie, gluma vizavi de așteptărilor dominației albilor și cultura amerindiana, zic criticii de arta. Nu știu, zău… arta moderna. 🙄