Ieri a fost o zi cam dificila: suntem încă dați peste cap cu fusul orar și ne trezim cu noaptea in cap aici, gen la 3-4 dimineața, apoi lovindu-ne oboseala la 1:00-2:00 după-amiaza.

În programul nostru de ieri ar fi trebuit sa vedem Columna și Piața lui Traian, precum si Muzeul Forumului Imperial, după care Muzeele Capitoline, Campidoglio și Fontana di Trevi. Nu am reușit sa vedem decât jumătate intr-o zi, jumătate in ziua următoare. Nu știu ce mi-am închipuit eu, la mine acasă și stând la aer condiționat toată ziua, ca vom fi in stare sa umblam ca bezmeticii prin caldura ore întregi… Care a ajuns aproape un supliciu și taie 99% din plăcerea de a descoperi acest oraș.

Mai jos sunt, deci, obiectivele văzute de noi pe parcursul a doua zile.

Aveam bilete la Muzeul Forumului Imperial la 9:30. Am pornit deci pe la 8:30 către stația de autobuz in direcția respectiva. Desi scrie pe toate cele 3 uși ale autobuzelor ca masca e obligatorie odată ce intri într-unul, noi nu am remarcat acest detaliu. Ieri dimineața, autobuzul fiind plin cu oamenii muncii care mergeau la serviciu, 3 femei menopauzate au sărit, întâi pe Anna, apoi pe mine și George, sa ne punem masca pe față. Anna avea in geanta una rămasă de la aeroport, pe care și-a pus-o rapid ca așa e învățată ea sa asculte de ce i se spune, eu și George nu aveam una la noi… Deci, le zic in engleză nebunelor cu pricina, care urlau constant pe limba lor ca ne pare rău, dar nu avem la noi, însă ne vom cumpara una fiecare cât de curând. Nu funcționează explicațiile mele. Răcnetele lor se amplifica așa, din nimic. 🫣 Și gesticulează de zici ca se adresează unor surdomuți. In clipa in care se iau de George, însă, răbdarea lui fiind extrem de limitată, începe sa le apostrofeze cu niște expresii românești de care s-ar fi rușinat și un birjar. 🙄 Răcnetele nebunelor ajung foarte aproape de paroxism, când una din ele începe sa lovească într-un geam al autobuzului, ajuns in stație, sa atenționeze niște carabinieri care patrulau pe strada. In urletele mulțimii, ne-am dat jos și carabinierii ne-au verificat biletele de autobuz și ne-au arătat pe ușile autobuzului: mascherina obbligatoria. 🤪

După ce ne-am echipat cu mascherina asta, ne-am urcat in următorul autobuz și ne-am văzut de drum. Nu toată lumea poarta masca in locuri aglomerate, deci am tras concluzia ca am nimerit noi in autobuz, mai devreme, cu niște exaltate de origine romană.

După acest interludiu, am ajuns la primul obiectiv de pe lista noastră, Fontana di Trevi:

Aceasta splendoare arhitecturala in stil baroc târziu are o istorie care datează de la începutul anilor 1600 și este, probabil, cea mai cunoscută fântână din lume. “Trevi” este o combinație a cuvintelor italiene “tre“, care înseamnă “trei” și “vie“, care înseamnă “drumuri”, deoarece fântâna a fost construită la intersecția celor mai importante trei artere de circulație ale Romei de atunci.

Am înțeles că designul original al acestei fântâni era mai mult de natură utilitară decât artistica, deoarece era folosita ca sursă de apă potabilă și naturală pentru Roma, printr-un apeduct. Mulți ani mai târziu, Fântâna Trevi a fost refăcută în stil baroc, la comanda Papei Urban al VIII-lea, care a cerut ca fântâna să fie reproiectată și renovată de unul dintre cei mai faimoși sculptori italieni, Bernini.

Potrivit legendei, oamenii arunca monede în Fontana di Trevi din trei motive principale: primul, și cel mai cunoscut, se bazează pe o tradiție locală care spune că făcând acest lucru vor reveni cândva la Roma. Celelalte două motive sunt, însă, mai puțin cunoscute: pentru a găsi dragostea și a trăi o poveste de amor ghebos în timp ce se afla la Roma, și pentru a se căsători fericiți acolo. Bineînțeles, ca aceste dorințe sa se îndeplinească trebuie sa aruncam o monedă pentru fiecare în parte. De unde și vorba, zic eu, arunci cu banii. 😉 Așadar, dacă sunteți convins de această tradiție, pentru a găsi dragostea, veți avea nevoie de două monede, iar pentru a vă căsători cu un/o italian(ca) la Roma după ce ați fost curtata, veți avea nevoie de o a treia monedă. Oricum ar fi, daca aruncați monedele în apele fântânii este sigur ca aceste dorințe se vor îndeplini. Asa zice legenda. 🙂

O mica problema însă: trebuie sa știi exact cum să arunci aceste monezi în fântână pentru ca minunile acestea să se întâmple; este cu schepsis treaba asta, nu oricum. Corect se face folosind mâna dreaptă pentru a arunca (cu 🙂 ) moneda peste umărul stâng. În plus, dacă aruncam o a doua și o a treia monedă în fântână, fiecare trebuie aruncată separat, nu toate deodată. Asta înseamnă că trebuie să arunci cu mâna dreaptă umărul stâng de trei ori cu trei monede individuale pentru a te căsători la Roma – după ce te-ai îndrăgostit de un băștinaș, bineînțeles. Ma doare capul deja… Prea complicata toată povestea.

I-am zis lui George sa arunce și el cu banii: n-a vrut. A declarat ca e deja însurat și nu-i mai trebuie. 🤣 Anna, in schimb, a azvârlit rapid cele 3 monede după cum cere tradiția. Ne-a informat ca s-a saturat de Canada și ca tinerii italieni sunt foarte frumușei, deci e cât se poate de interesată de aceasta opțiune.

Revenind, majoritatea îndrăgostiților sunt convinși că dorințele lor s-au împlinit pentru că au aruncat monede în Fontana di Trevi, însă e clar ca activitatea asta deosebit de lucrativa de-a lansatul cu monede în fântână a ajutat orașul Roma să-și mărească veniturile.

Pe drumul către Piața lui Traian, am admirat și Piazza Venezia (de la depărtare însă). George vrea sa o vizitam și in interior, așa ca o sa o vizitam cândva zilele astea.

Următorul popas l-am făcut la faimoasa (îndeosebi pentru noi, românii) Columna a lui Traian, construita din ordinul împăratului Traian, pentru comemorarea victoriei sale în Dacia.

În jurul coloanei este gravată o spirală de reliefuri care înfățișează peste 2000 de personaje gravate ce descriu povestea celor doua războaie romane din Dacia intre 101-102 și 105-106. Scenele încep cu soldații romani pregătindu-se de război și se încheie cu dacii izgoniți de pe pământurile lor. Basoreliefurile nu au fost mereu albe; inițial acestea au fost poleite și ca multe alte monumente romane, divers colorate.

Inițial, o statuie a unui vultur se găsea în vârful coloanei, dar dupa moartea lui Traian, aceasta a fost înlocuită cu o statuie înaltă de peste 6 metri a acestuia. Cenușa lui Traian și mai târziu a soției acestuia Pompeia Plotina, au fost depuse la baza coloanei. In 1587 statuia a fost din nou înlocuită, de data aceasta cu una a Sfântului Petru.

Legenda spune ca acest monument istoric a fost salvat de la demolare datorita Papei Grigore cel Mare. Se spune ca acesta a fost atât de mișcat de o scena de pe columna ce îl înfățișa pe Traian ajutând mama unui soldat mort, încât s-a rugat pentru salvarea sufletului păgân al Împăratului. Se spune ca Domnul i-a spus Papei ca sufletul lui Traian a fost salvat. Tot legenda spune ca limba lui Traian era încă intacta când cenușa sa a fost scoasa de la baza coloanei, semn al salvării sufletului sau. Zona din jurul coloanei a fost apoi declarata o zona sacra, fapt care ar fi permis salvarea coloanei de la demolare.

Următoarele obiective de vizitat a fost Piața lui Traian și Muzeul Forumului Imperial (Museo dei Fori Imperiali). Drumul care duce spre acest obiectiv turistic este presărat cu statui ale celor mai renumiți împărați ai Romei antice. Foarte interesat conceptul.

Situată în centrul Romei, pe Via dei Fori Imperiali, vizavi de Colosseum, Piața lui Traian a fost prima mare piață comercială cunoscută din lume. Aceasta cuprindea 150 de depozite, magazine și spații de “birouri”, unde locuitorii de atunci se adunau pentru a cumpăra diferite bunuri și a face afaceri. Piața era foarte mare și avea o formă semicirculară, fiind mărginită de coloane dispuse în linie dreaptă. Nivelurile superioare, unele cu până la șase etaje deasupra solului, erau în general folosite pentru funcții administrative sau spații de “birouri” generale. De asemenea, chiar lângă aceste birouri se afla un antrepozit de dimensiuni considerabile.

Majoritatea activităților comerciale se desfășurau la nivelurile inferioare, unde se puteau cumpăra și vinde produse precum vin, ulei, fructe și legume. Magazinele care se aflau aici erau cunoscute sub numele de tabernae și aveau deschideri largi către stradă și ferestre mici. Clientul se apropia de vânzătorul de la intrare și era servit acolo, în loc să intre propriu-zis în local.

Sala Mare cuprindea o parte din nivelurile inferioare ale pieței. Se presupune ca aici se desfășurau cel mai probabil concerte, având chiar și niște săli despre care se speculează ca erau pentru predare, discursuri sau concursuri de retorică. Bolta arcuită din beton care forma acoperișul pieței era sprijinită pe piloni, pentru lumina naturala și proteja în același timp de ploaie prăvăliile aflate dedesubt.

Piața a continuat să fie folosită activ în scopuri comerciale timp de aproximativ două secole.

Începând sa chițăim de foame, ne-am urmat șeful de trib către cartierul evreiesc, care se găsește la vreo 10 minute de zona acestor ruine. 10 minute care mie mi s-au părut cel puțin 30 fiindcă îmi era foarte sete și ma lovise soarele in cap de la atâta admirat ruine la 40 de grade C. Ne-am oprit la restaurantul Ba’Ghetto (care înseamnă In Ghetto) si, se lauda, ar fi cel mai vechi cu specific evreiesc din Roma.

Evident, cum ne-am așezat a si venit un ospătar roman, Adrian, care a fost foarte de treaba si ne-a servit la fel de primitor ca in țara. Aici am gustat cea mai buna tocănița de cartofi cu carne! Nu știu ce condimente i-a pus bucătarul lor, dar a fost divina. La fel și lasagna al ragù pe care și-a comandat-o Anna. O bunătate. Nu știu dacă Adrian a pus o vorba buna pentru noi bucătarului, dar am mâncat excelent acolo. Ne gândim chiar sa mai trecem pe la el.

Am continuat apoi periplul nostru din centrul orasului cu Campidoglio și Musei Capitolini.

Piazza del Campidoglio, până atunci neglijată, a fost profund modificată în 1536 când Papa Paul al III-lea l-a însărcinat pe Michelangelo să finalizeze amenajarea generală a pieței, cu ocazia vizitei la Roma a împăratului spaniol Carol al V-lea. Michelangelo a construit un podium elegant pentru statuia ecvestră a lui Marcus Aurelius și l-a plasat în centrul dealului în 1537, creând piesa centrală a noului design urban.

Michelangelo a lucrat și la renovarea Palazzo dei Conservatori și a început construirea unui al doilea palat, Palazzo Nuovo (acum locul unde se află Muzeele Capitoline, primul muzeu public din lume, deschis în 1734), vizavi de primul palat, astfel încât să delimiteze piața pe trei laturi. Palazzo Senatorio a fost finalizat de Giacomo della Porta după moartea lui Michelangelo, iar Palazzo Nuovo de Carlo Rainaldi. Construcția s-a încheiat în 1655.

Situate in Piazza del Campidoglio, chiar in varful dealului Capitolin de la care si-au primit si numele, Muzeele Capitoline au fost infiintate la sfarsitul secolului al XV-lea. Muzeele se afla în doua palate așezate fata in fata: Palazzo dei Conservatori (Palatul Conservatorilor) si Palazzo Nuovo (Palatul Nou). Acestea au fost proiectate de Michelangelo Buonarroti in 1536 si construite de-a lungul a mai bine de o suta de ani. Ele sunt legate printr-un tunel subteran care de asemenea face legatura si cu vechiul Tabularium. Tabulariumul era arhiva oficiala a Romei Antice si de asemenea locul unde isi aveau birourile multi dintre inaltii oficiali ai orasului. In Tabularium erau pastrate tabulele de bronz ce contineau legile si actele oficiale ale Statului Roman din Era Republicana tarzie.

Istoria Muzeelor Capitoline a inceput in 1471, când Papa Sixtus al IV-lea a donat orasului o colecție de piese antice din bronz. Acestea au fost amplasate langa Palatul Conservatorilor pentru a putea fi admirate de publicul larg. Ulterior, aceasta colecție a fost mutată in interiorul clădirii, împreună cu alte descoperiri arheologice. In jurul anului 1650 a fost terminat Palazzo Nuovo, moment in care colecțiile au fost extinse si in cea de-a doua clădire.

Sunt atâtea de spus despre aceste muzee… Nu credeam sa ajung sa zic asta, însă deja mintea mea nu prea mai cuprinde atâtea imagini cu statui și picturi, ruine, fresce, mozaicuri. Mai jos câteva din sutele de imagini pe care le-a computat creierul meu azi:

Din cauza oboselii, am ratat expoziția cu pictorii renascentiști și baroci, drept pentru care îl vom revizita. Noroc ca stam mai multe zile la Roma. Sunt o minunăție aceste muzee. Timp sa ai sa mergi și sa stai sa le admiri ore întregi.

Dupa ce am alergat ca niște cai breji toată ziua prin căldură, după-amiaza ne-am îndreptat pașii către Bocca della Verità, care este situata in Piazza della Bocca della Verità:

Dupa ce am terminat cu Bocca della Verità, ne-am indreptat catre Campo de’ Fiori (Câmp de flori).

Acum mergem sa ne refacem fizic și mental cu un somn bun. 🤭