Dupa mai multe luni de cugetări, întrebări, temeri și multe planificări, am purces astăzi către Italia. Aceasta călătorie prin arta antica și renascentista este un vis comun al familiei noastre, care abia astăzi se realizează. Imi aduc aminte și acum când răsfoiam, minunându-mă, paginile unei cărți pe care mama mea o cumpărase pe la sfârșitul anilor 1980, și care se intitula “Prin Italia, patria artei”. Ar trebui sa o întreb daca o mai are. 😉

Sincer, nu am crezut niciodată ca voi ajunge sa vad tara aceasta. Pentru mine, a fost un țel de neatins foarte multa vreme și nici acum nu-mi vine sa cred ca mergem acolo. Este vorba de distanta, de bani, de timp și, mai nou, de un anumit grad de anxietate cu care m-am pricopsit în ultimii doi ani de pandemie.

Mi-am pus în cap pe șefii de la serviciu ca sa putem pleca o luna în aceasta călătorie: aici 2-3 săptămâni este cam tot ce ni se permite pe vacanța, chiar daca am mult mai multe săptămâni de concediu acumulate. Apoi, financiar vorbind, vacantele în Europa sunt extrem de costisitoare pentru noi, cei de pe continentul american. Cu atât mai mult acum, în perioada de (încă!) pandemie. In plus, conflictul din Ucraina mi-a creat multe nopți nedormite. Si acum ma gândesc ca e cam mare nebunia sa ne deplasam în Europa în aceasta perioada. Si multe altele pe aceeași tema (povestea cu bagajele pierdute în aeroporturi; ultimul variant de covid pe care l-am achiziționat, cu foarte puțin efort și de care am scăpat abia săptămâna trecuta; populaţia romă pe care, în mod sigur, o vom întâlni în Italia și reacțiile imprevizibile ale lui George vizavi de ei; etc.). Vorba aceea, da-mi o tema la care sa cuget și pot sa găsesc n-șpe motive sa ma stresez. 🙂

Dar, ne-am luat inima în dinți și pus toate economiile la bătaie, și iată-ne azi în drum spre Italia. Pornim întâi spre Montreal, de unde vom lua avionul către Roma (3 ore de mers de acasă la Montreal; plus aproape 9 ore de zbor, și cine știe cat pana ne vedem la hotel). Evident ca abia am dormit 4-5 ore azi-noapte, gândindu-mă în fel și chip sa nu uitam ceva acasă, sa închidem curentul și apa, sa las curățenie și ordine peste tot, etc.). Of, as vrea sa fiu cum e fiica-mea, care doarme neîntoarsă și abia așteaptă sa se vadă la Roma! Eventual, cu o farfurie de pizza sau spaghetti în față, undeva pe o terasa. 🙂

Ca itinerar, stam doua săptămâni la Roma, una la Florența și una la Cinque Terre. Voiajul nostru are ca scop principal sa admiram operele de arta ale acestei tari, mai puțin peisajele. Speram sa vizitam și alte minunății ale Italiei cândva, într-un viitor nu prea îndepărtat. Ne dorim sa vedem cu ochii noștri ceea ce am văzut și citit doar în cărți pana acum. Si mai vrem sa-i deschidem mintea fiicei noastre și sa-i dezvoltam gustul pentru călătorii, arta, oameni și orizonturi noi. Noua ni se pare una din cele mai bune experiențe de oferit oricărui tânăr in formare.

Este aproape 6 seara la Montreal și suntem la aeroport. Am avut intenția, lăudabilă de-altfel, sa luăm numai 2 bagaje de persoana, sub 10 kg fiecare, dar nu ne-am încadrat nici de data asta in cerințele companiei de zbor vizavi de bagaje și a trebuit sa lăsam sacii de spate mari la cală. 270$ pentru 3. Nici unul nu depășea 12 kg, asa ca trag concluzia ca e cam bătaie de joc toată povestea.

Nu reușesc sa înțeleg nici acum cum se poate pleca in vacanța pentru 4-5 săptămâni cu numai 3-4 boarfe după tine. Mai ales pe timp de vara… 🙄 Asta înseamnă sa le speli in fiecare seara fie in duș, fie in chiuveta camerei hotelului, și sa le pui la uscat undeva in camera, sperând ca se vor usca pana a doua zi dimineața. Eu nu am reușit încă sa ma obișnuiesc nici cu ideea, nici cu practica asta.

Aeroportul este plin de lume, iar măsurile anti-covid relativ inexistente. Numai in avion se poarta masca, in rest totul este exact ca înainte de pandemie.

Anna – care îmi arunca niște priviri într-un anume fel. E suparata pentru ca i-am zis sa nu mai vorbească într-una deoarece sunt obosita și răbdarea mea este aproape de limita. A alergat cu George in tot aeroportul sa caște gura la magazinele duty free și tot nu e obosita. 🙄

Zborul nostru este la 8 seara și ajungem la 10 dimineața ora locală la Roma. Acolo va fi interesant de văzut cum ne vom descurca sa ajungem de la aeroport la hotel, in condițiile in care taximetriștii din Roma au tot fost in greva de la începutul lunii iulie. …

Cum se spune pe aici, « à suivre » (urmarea mai târziu 🙂).