Villa Farnesina, Largo di Torre Argentina, Piazza del Popolo, Ponte Milvio

In penultima zi la Roma am fost sa vedem Vila Farnesina, un obiectiv destul de căutat de turiști.

Vila Farnesina este una dintre cele mai frumoase creații ale Renașterii italiene.

Vila a fost construită între 1505 și 1520 de bogatul bancher originar din Siena, Agostino Chigi, si a fost realizat de Baldassarre Peruzzi. Lucrările au fost efectuate atât de rapid încât în vara anului 1511 Agostino reușea deja să îi arate noua sa reședință Papei Leon al X-lea, o vilă impresionantă care cuprindea 6 etaje diferite, si care cuprindea opere de artă ale celor mai importanți maeștri ai vremii: Sebastiano del Piombo, Il Sodoma și Raffaello Sanzio, care, împreună cu elevii săi, a creat splendida Loggia di Amore și Psiche, și fresca cu nimfa Galateea.

Loggia di Galatea
Il Polifemo (Ciclopul Polifem), Sebastiano del Piombo si Triumful Galateei, Rafael (numele Loggiei provine de la nimfa pictată de Rafael în jurul anului 1512. El a reprezentat-o pe Galateea, înconjurată de mai multe creaturi marine, îndepărtându-se de admiratorul ei pe o scoică trasă de delfini).
Loggia lui Cupidon și Psyche: Numele Loggiei provine de la fresca pictată pe boltă de Rafael și ucenicii săi în 1518, și reprezintă fragmente din povestea lui Psyche, conținute în scrierea lui Apuleius, Metamorfoze (sau Măgarul de aur).
Loggia a fost folosită și ca scenă pentru festivități și spectacole de teatru organizate de Agostino însuși. Sunt de amintit banchetele organizate de Agostino Chigi, care primea cele mai distinse personalități ale timpului său, inclusiv poeți, prinți, cardinali și pe însuși suveranul pontif. Cronicarii vremii menționează, de exemplu, că în 1518, cu ocazia botezului fiului său cel mare, obiectele de mobilier din aur și argint folosite pentru banchet au fost aruncate în Tibru ca semn de măreție. Noroc că bancherul era destul de isteț și se pare ca ar fi întins pe ascuns niște năvoade în râu, reușind astfel să recupereze prețioasele obiecte.

După moartea lui Agostino, în această vilă au locuit Lanzichenecchi (soldați mercenari de infanterie, înrolați de legiunile germane ale Sfântului Imperiu Roman German) în timpul Prădării Romei din 1527. Cardinalul Alessandro Farnese cel Tânăr a cumpărat-o în 1590. După numele de familie al acestuia vine titlul de Farnesina pentru a o distinge de Palazzo Farnese, aflat de cealaltă parte a râului. Unul din proiectul lui Michelangelo era de a construi un pod peste Tibru care să lege cele două proprietăți ale familiei Farnese.

În 1735, vila ajunge, odată cu succesiunea Elisabettei Farnese, la Carol al IV-lea de Bourbon, până când Francisc al II-lea o acordă în emfiteoză, pentru 99 de ani, ambasadorului spaniol la Napoli, Salvador Bermudez de Castro, duce de Ripalta.

Vila Farnesina este astăzi un muzeu care aparține și este administrat de distinsa Accademia Nazionale dei Lincei din Roma, care are uriașa sarcină de a continua restaurarea și întreținerea vilei și a grădinilor sale.

Largo di Torre Argentina

Largo di Torre Argentina este o piață din Roma antică, situată pe Câmpul lui Marte, care rămas mult timp ascunsa. În timpul săpăturilor efectuate la începutul secolului al XX-lea, au fost descoperite patru temple în ruină și teatrul lui Pompei.

Teatrul lui Pompei a fost construit în epoca republicană și este cel mai vechi teatru din Roma. A fost numit după Pompei cel Mare, liderul militar și politic roman care l-a comandat în jurul anului 55 î.Hr. Această construcție mare din marmură se inspira dupa teatrele din Grecia și a fost folosită activ până în secolul al V-lea d.Hr. Era locul de desfășurare a reuniunilor publice. Galeria exterioară era decorată cu fântâni frumoase, grădini și statui.

Teatrul lui Pompei, reconstrucție

Teatrul lui Pompei își datorează faima în special faptului că Iulius Cezar a fost asasinat aici, de Brutus și Cassius în timpul unei ședințe a Senatului, la 15 martie 44 î.Hr.

Pisicilor le place să se plimbe printre ruinele vechilor monumente romane. Din acest motiv, în Largo di Torre Argentina se afla un adăpost special amenajat pentru pisici, unde voluntari din întreaga lume lucrează și au grijă de cel puțin patru sute de pisici abandonate.

Piazza del Popolo

Piazza del Popolo (Piața Poporului) este situată în partea de nord a orașului, care se numea cândva Porta Flaminia. Piața este situată unde începe Via Flaminia și a fost principala intrare în oraș în timpul Imperiului Roman.

In mijlocul pieței este amplasat un obelisc egiptean dedicat lui Ramses al II-lea, numit Obeliscul Flaminio. Montat în Circus Maximus în secolul al X-lea î.Hr., a fost apoi amplasat în Piazza del Popolo în 1589.
Majoritatea turiștilor merg în Piazza del Popolo pentru a admira Santa Maria del Popolo, o bazilică din secolul al XV-lea, în care se află două tablouri superbe de Caravaggio și un decor renascentist de excepție.
Crucificarea Sfântului Petru, Caravaggio
Convertirea Sfântului Pavel, Caravaggio
Adormirea Maicii Domnului, Annibale Carracci
Caravaggio și Carracci în Santa Maria del Popolo, Roma. S-ar zice că cei doi artiști s-au luat la întrecere, concurând unul cu celalalt pentru a crea cea mai frumoasa operă de artă din capelă.

Ponte Milvio (Podul Milvius)

Podul Milvius a fost un pod de mare importanță economică și strategică în perioada Imperiului Roman, fiind totodata locul unde a avut loc celebra Bătălie de la Podul Milvian.

Podul a fost construit de consulul Gaius Claudius Nero în 206 î.Hr. după ce a învins armata cartagineză în Bătălia de la Metaurus. În 115 î.Hr., consulul Marcus Aemilius Scaurus a construit un alt pod din piatră exact în același loc, demolându-l pe cel vechi. În 63 î.Hr. aici au fost interceptate scrisori ale autorilor conspirației lui Catilina, iar Cicero le-a citit în fața Senatului roman a doua zi.

Podul a fost renovat în Evul Mediu de un călugăr pe nume Acuzio, iar în 1429 Papa Martin al V-lea i-a cerut unui arhitect celebru, Francesco da Genazzano, să îl restaureze, deoarece începea să se prăbușească. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, podul a fost refacut de doi arhitecți, Giuseppe Valadier și Domenico Pigiani.

Din păcate, podul a fost grav avariat în 1849 de trupele lui Garibaldi, în încercarea de a bloca o invazie franceză, fiind ulterior reparat de Papa Pius al IX-lea în 1850.

Și cam atât am reușit sa vedem astăzi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s