De când a început nebunia asta cu virusul și închisul granițelor, ne-am tot sucit și învârtit cum sa facem sa ieșim totuși din rutina zilnica de stat în fiecare dimineața pe Zoom cu șefii și colegii de la job – ieșit numai o data pe săptămâna (cu masca pe fata) la cumpărături – plimbat numai prin cartier. Am cochetat chiar și cu ideea de a lua o săptămâna în Caraibe – da, este posibil de mers acolo începând din 3 iulie, iar preturile sunt aproape derizorii în contextul pandemiei actuale. Cu toate astea, rațiunea (sau frica) a învins: nu ne tentează sa stam în carantina 14 zile când ne întoarcem aici. Mass-media a reușit sa ne bage spaima în oase cu numărul de morți și infectați de COVID-19, cu al doilea val al pandemiei care bate la ușă, si politia federala care face vizite surpriza celor care s-au întors din vacante în exteriorul tarii sa verifice daca stau  în carantina. 😦

Asa ca ne-am hotărât sa ne cunoaștem mai bine coltul de rai 😉 în care trăim și chiar sa revizitam anumite zone care ne-au plăcut. Unul din acestea este Lacul Simon, in orașul și municipalitatea cu același nume din regiunea Outaouais din Quebec, parte a municipalității “județului” Papineau. Este cunoscut pentru plajele sale de nisip, oferind si servicii de camping. Lacul este de 11 km lungime si 3.8 km lățime.

Un pic de istoric al zonei: in 1845, domnul Amable LeBlanc, un metis la origini (persoană născută dintr-o indiană din America și un bărbat alb sau dintr-o femeie albă și un indian din America) și soția sa Marie-Louise Cimon, nepoata lui Basile Outik, șeful tribului indian Oka, au decis să se stabilească pe o insulă în mijlocul unui lac situat la 121 de kilometri nord-vest de Oka, o regiune aproape de Montreal.

Opt familii au plecat cu el în această regiune unde vânătoarea și pescuitul erau singurele ocupații decente. Adevărul este ca regiunea este plina de păduri unde mișună tot felul de animale. 🙂 Revenind, trei dintre aceste familii erau înrudite cu părinții soției sale și, de atunci, locuitorii Oka au numit acest lac „Lacul Cimon”, care a devenit „Lacul Simon”. Cea mai mare insulă din lac este acum numită White Duck Island (Île du Canard Blanc) în onoarea dlui Amable LeBlanc, care a fost poreclit „Rață Albă”, în referire la culoarea pielii sale ușor mai deschisă, în comparație cu rudele sale native.

Începând cu 1852, coloniștii franco-catolici au început să se stabilească în jurul acestui lac, lucrând ca fermieri sau muncitori în industria lemnului (fapt interesant aici, primii coloniști foloseau apele curgătoare sa transporte bușteni în aval, servindu-se de curentul râurilor). Meseria asta se cheamă “log driver” în engleza sau “draveur” în franceza. De aici si numele unuia din principalele poduri peste râul Outaouais in Gatineau, le Pont des Draveurs.

În 1857, a fost înființată acolo o misiune religioasă, care a avut ca scop educarea “sălbaticilor” de localnici și cre(ș)tinizarea lor forțată. Încet-încet, zona s-a mărit, iar astăzi Lacul Simon este o stațiune populară de vacanță pe tot parcursul anului.

Când fiica noastră era mai mica, mergeam cu ea foarte des la acest lac pentru ca apa este foarte curata, plaja este mai mare decât în alte părți, zona lacului este extrem de frumoasa, iar distanta de la noi pana acolo de numai 80 km (sub 1 ora de mers).

Ah, sa nu uit: ori de câte ori am mers la acest lac, nu a lipsit o data sa nu auzim fie graiul dulce moldovenesc, fie pe cel ardelenesc. 🙂 Este plin de romani, majoritatea veniți din zona Montreal-ului. Miroase a grătare, a mici și mâncare de-a noastră peste tot.

Ieri chiar m-am distrat bine când una din familiile din Timișoara care au decis să-și întindă cearceaful la 2 m de noi:  una din doamnele respective a început sa scuipe niște semințe negre de toată frumusețea chiar lângă mine și a rămas ușor uimita când am avertizat-o ca, de o singura coaja de semințe mai zboară în direcția mea,… ii smulg automat punga din mana și i-o sechestrez pana plecam de acolo. Ba chiar atentez la ea (punga de semințe, zic). Hahaha 🙂

Aviz amatorilor.