Ieri am ajuns în Grindelwald, un sat elvețian din Alpii Bernezi, renumit pentru peisajele sale spectaculoase, ghețarii masivi și pajiștile alpine. Cum suntem cazați aproape de Berna, am profitat de ocazie ca să explorăm zona. Grindelwald se află chiar la baza faimoasei Eiger North Face — un zid uriaș de stâncă și gheață, cunoscut pentru verticalitatea lui și pentru dificultatea extremă a traseelor de alpinism. Satul are aproximativ 3.800 de locuitori și este una dintre cele mai îndrăgite destinații montane din Elveția.

Aici, George a venit cu ideea să urcăm cu telecabina până la Jungfraujoch, locul supranumit Top of Europe (Vârful Europei). Și pe bună dreptate: la 3.454 m, aici se află cea mai înaltă gară de cale ferată de pe întreg continentul.

Eu am avut partea mea de experiențe cu telecabine încă din copilărie și adolescență, în România. Înălțimile nu sunt punctul meu forte, iar în ultimii ani chiar am dezvoltat o frică serioasă. Totuși, am zis să mă urc în telecabină, că doar nu venisem până aici ca să admir parcarea. Ce putea merge prost? Răspuns: tot. La primul zdrăngănit de pilon, am intrat într-o stare în care am simțit simultan că mor, înviez, îmi cer scuze universului și promit să nu mai fac. Sfatul meu: dacă vă e frică de înălțimi, nu vă urcați în telecabine. Eu nu știu cum am ajuns sus întreagă, cum am coborât întreagă și cum nu m-au preluat pe targă. Pe viitor, voi evita orice experiență care implică altitudine, zdrăngăneli sau posibilitatea de a-mi vedea viața în reluare.

Sus, priveliștile sunt superbe, trebuie să recunosc. Aproape că merită trauma telecabinei. Și răcoarea de acolo? O binecuvântare! O pauză perfectă de la canicula de 44°C de la baza muntelui.

Acolo am descoperit și faimosul panou „Crash Landing on You”, pus special pentru fanii serialului coreean filmat în regiunea Jungfrau. Eu, evident, habar n‑aveam care e treaba — sunt paralelă cu K‑dramele — dar Anna m-a luminat rapid. Se pare că serialul a făcut zona Jungfrau virală în Asia: mii de turiști vin anual doar ca să vadă exact locurile unde s-a filmat. Autoritățile locale au prins ideea și promovează chiar și trasee tematice pentru fani.

După ce ne-am învârtit pe acolo o vreme, m-am milogit efectiv de Anna să revenim la bază. George rămăsese, desigur, la povești cu suedezii lui, dar eu ajunsesem deja în punctul în care simțeam că mi-a ajuns aventura pe ziua respectivă și voiam doar să revin cu picioarele pe pământ — la propriu. Într-un final am reușit să o conving, și ne-am îmbarcat iar în telecabina aia stresantă. Pe măsură ce coboram, simțeam cum îmi revine încet-încet bucuria de a trăi. 🤭

Fiindcă am fost cuminte și n‑am leșinat în telecabină, mi-au dat și un „pașaport” care atestă că m-am cocoțat pe Jungfrau (în traducere liberă, Piscul Fecioarei).

Gletscherschlucht Grindelwald

Deoarece nu ne-am săturat de senzații tari, am mers apoi la Gletscherschlucht — Cheile Ghețarului din Grindelwald. O nouă experiență glaciară, numai bună în contextul caniculei din Europa în ultima vreme. Acolo am experimentat un alt șoc termic autentic: de la +40°C la 12°C.

Din ce am înțeles, canionul este un fenomen natural format în aproximativ 250 de milioane de ani, sculptat treptat de fostul Ghețar Inferior Grindelwald.

Straturile de stâncă, pereții abrupți și culoarele înguste sunt rezultatul unei combinații de presiune glaciară, eroziune și apă topită care a lucrat neobosit timp de milioane de ani. Practic, pășești printr-un “tunel” pe care natura l-a sculptat încet, cu o răbdare infinită.

Din fericire pentru mine, aici totul este mult mai simplu de explorat datorită pasarelelor moderne, care nu se clatină și nu-ți dau palpitații. Singura provocare este temperatura: trebuie să vii cu ceva mai gros pe tine, pentru că în canion este frig de-ți clănțăne dinții, în timp ce afară sunt +40°C.

Tot acolo se află și celebra plasă „Spiderweb”, o platformă suspendată deasupra apei, concepută ca punct de relaxare și observație. Te poți întinde pe ea și simți vibrația canionului: apa urlă dedesubt, aerul este rece, iar tu plutești într-un spațiu care combină ingineria modernă cu forța naturii.

Eu am privit-o cu respect de la distanță — ideea de a mă balansa între stâncă și râu mi-a activat instant, o dată în plus, toate instinctele de supraviețuire. Anna, în schimb, s-a urcat pe ea cu un entuziasm de parcă urma să primească o nouă medalie.

La capătul canionului este un panou care redă legenda acestui loc: povestea spune că, demult, în munții din jurul Grindelwald-ului, trăia un uriaș de treabă, pe care îl chema Lütschi (după râul Lütschine; vezi pozele de mai sus). Se spune că era protectorul văii, trăia retras printre stânci și își potolea setea direct din ghețar, ca dintr-o fântână uriașă. Într-o zi, supărat că oamenii începuseră să taie prea mult pădurea, a lovit stânca cu pumnul. Lovitura lui ar fi deschis o crăpătură imensă, iar apa a năvălit prin ea cu putere — începutul a ceea ce oamenii aveau să numească mai târziu Cheile Ghețarului.

Ca rezumat, Grindelwald este plin de activități faine, perfecte pentru familii cu copii de orice vârstă. Merită din plin, doar că portofelul tău s-ar putea să nu fie la fel de entuziasmat. Este frumos, dar scump. Cam prea scump, sincer.