Plecând ieri din Saint‑Tropez spre Elveția, mi‑am dat seama că nici măcar n‑am apucat să povestesc despre scurta noastră vizită la Monaco. Într-una dintre zilele petrecute în Saint‑Tropez am urcat toți în mașină și am condus ca nebunii aproape toată ziua, dus‑întors, doar ca să vedem micul principat. Monaco, de altfel, este un stat complet independent, lipit de Coasta de Azur, dar fără nicio legătură administrativă cu Franța.

Și pentru că locul este atât de mic încât ai impresia că dacă strănuți treci granița, iată câteva lucruri interesante: are doar 2 km², aproape 40% dintre locuitori sunt milionari, nu există taxe pe venit, iar circuitul de Formula 1 trece chiar pe străzile pe care mergi ca turist. Familia Grimaldi conduce principatul de peste 700 de ani, portul e plin de iahturi care costă cât un sat din Provence, iar poliția e atât de prezentă încât te simți în cel mai sigur loc de pe planetă.

Între Saint‑Tropez și Monaco sunt cam 130–140 km, dar nu te lăsa păcălit de cifre: în teorie faci 2 h 30 min – 3 h 30 min, în practică — mai ales vara — traficul de pe Coasta de Azur poate transforma totul într-o excursie de 4–5 ore bune. Ceea ce ni s-a întâmplat și nouă. Nu pot să-mi explic cum reușesc europenii să transforme distanțe mici în epopei rutiere. Drumurile sunt relativ decente, doar cam înguste, pline de serpentine și curbe care-ți pun frânele și nervii la încercare. Și, desigur, mai apar și șoferii care intră în curbe strânse ca și cum ar fi la raliu — dar, mă rog, pentru localnici pare să fie doar rutina zilnică.

Revenind la Monaco: da, este frumos. Mic și scump, cum te-ai aștepta. Dar surpriză — la capitolul mâncare, prețurile sunt ceva mai rezonabile decât în Saint‑Tropez. O înghețată pe plajă? 4,50 euro. În Saint‑Tropez? 8 euro, de parcă ar fi poleită în aur. O porție de mâncare la restaurantele de pe plajă? În Monaco, cam 20 de euro. În Saint‑Tropez, sub 40 de euro nici nu te salută chelnerul. Probabil magia vine din faptul că în Monaco nu se percep taxe, altfel nu-mi explic.

Fiind pentru prima oară în Monaco, am început prin a căuta un parking unde să lăsăm mașina (6 euro pe oră, 11 euro pentru două ore — ca idee). Abia am coborât din mașină, că George deja se hotărâse să se arunce în mare. El are o fixație cu marea și plaja: dacă vede apă, gata, s-a terminat. Așa că următoarea mișcare, firească pentru el, a fost să sară direct în valuri. Zis și făcut.

După acest scurt intermezzo, am zis să căutăm o plajă ceva mai normală, unde să nu trebuiască să riscăm să ne rupem picioarele pe pietre și stânci. Așa am ajuns la plaja Larvotto, în Monte Carlo. Foarte civilizată, doar că un pic cam mică. Parcare subterană găsești peste tot, iar pe plajă sunt magazine și restaurante cât cuprinde.

Când am revenit în apartamentul nostru rupestru, vechi și de demult din Saint‑Tropez, m-am gândit să văd dacă există ceva cât de cât abordabil în Monaco… în caz că mai ajung vreodată prin zonă. Spre surprinderea mea, chiar am găsit — și la prețuri relativ rezonabile. Da, la Monaco. Mai ieftin. Cine ar fi crezut…

O altă locație de vis pe care am descoperit-o ieri, în drum spre Elveția — și asta la insistențele Annei, care o văzuse pe Instagram și TikTok (ce bine e uneori să asculți de cei mai tineri) — este Annecy, aflat la doar 30 km de granița elvețiană. Eram atât de obosită încât nici nu voiam să cobor din mașină. I-am zis Annei: „du-te tu, fă poze și lasă-mă în pace”. 😫 Dar a insistat să merg cu ea. … Doamne, ce frumusețe de lac și ce priveliște are acest oraș, Annecy!

Eu zic că acesta este cel mai frumos oraș pe care l‑am văzut în Franța până acum. Și am văzut destule locuri superbe, dar aici am rămas efectiv cu gura căscată. Parcă este desprins din paginile unei reviste.

Aici chiar m-aș întoarce undeva în septembrie sau octombrie, când nu mai sunt atât de mulți turiști. Să stau pe marginea lacului și să-mi aud gândurile — nu pe ale altora.