Azi a fost din nou o zi plină, chiar dacă organismul nostru continuă să ignore fusul orar parizian. Ne-am trezit între 3 și 4 dimineața, complet odihniți și gata de acțiune, de parcă ora ar fi fost perfect normală. În același timp, am constatat un obicei local care pentru nord‑americani pare greu de înțeles: terasele …

Continue reading Între vitraliile Sainte‑Chapelle și umbrele Conciergeriei