Yesterday we left the Dordogne behind and headed toward Carcassonne and its imposing fortress. But before saying goodbye to the region, George insisted — with the stubbornness of a professional tour guide — that we visit at least one of the four Lascaux caves, where prehistoric people left astonishing animal paintings on the walls. So, …
Continue reading 🐂🏰 From Prehistoric Bulls to Medieval Towers: A Day Between Lascaux and Carcassonne
Hier, nous avons quitté la Dordogne pour prendre la route vers Carcassonne et son imposante forteresse. Mais avant de dire adieu à la région, Georges a insisté — avec l’obstination d’un véritable guide touristique — pour visiter au moins l’une des quatre grottes de Lascaux, où les hommes préhistoriques ont laissé sur les parois des …
Ieri am lăsat în urmă Dordogne și am pornit spre Carcassonne și impunătoarea ei fortăreață. Dar înainte de a ne lua rămas‑bun de la Dordogne, George a insistat — cu o încăpățânare demnă de un ghid turistic — să vizităm măcar una dintre cele patru grote de la Lascaux, unde oamenii preistorici au lăsat pe …
Continue reading 🐂🏰 De la tauri preistorici la turnuri medievale: o zi între Lascaux și Carcassonne
🛡️ Le Château de Beynac : témoin silencieux des guerres et des siècles passés Le Château de Beynac a été construit au XIIᵉ siècle par les barons de Beynac. Son emplacement n’a rien d’un hasard : la falaise abrupte qui s’élève à 150 mètres au‑dessus de la Dordogne en faisait une forteresse presque impossible à …
Ever since I arrived in Dordogne, I’ve seen a whole parade of castles and tasted everything the local gastronomy has to offer: foie gras, all sorts of delicacies, and of course the famous Pommes de terre Sarladaises, which have officially become my new weakness. Honestly, I don’t understand how it’s possible to eat this well …
De când am ajuns în Dordogne, am văzut o mulțime de castele și am gustat tot ce înseamnă gastronomie locală: foie gras, tot felul de bunătăți și, bineînțeles, faimoșii Pommes de terre Sarladaises, care au devenit slăbiciunea mea oficială. Eu una nu înțeleg cum este posibil să se mănânce atât de bine în țara asta. …
Hier, nous avons quitté la vallée de la Loire pour rejoindre la Dordogne, à Vézac, où George a décidé qu’il était temps de revenir à nos racines. Aux vraies racines. Version Cro‑Magnon. La région est remplie de grottes ornées, d’abris sous roche et de sites archéologiques ; la vallée de la Vézère, surnommée la Capitale …
Continue reading Vézac : quatre jours entre chats, silence et préhistoire
Yesterday we left the Loire Valley and arrived in Dordogne, in Vézac, where George decided it was time to return to our roots. Our real roots. As in Cro‑Magnon. The region is full of painted caves, rock shelters, and archaeological sites; the Vézère Valley — nicknamed the Capital of Prehistory — is dotted with famous …
Continue reading Vézac: four days among cats, quiet, and prehistory
Ieri am părăsit Valea Loarei și am ajuns în Dordogne, la Vézac, unde George a decis că e momentul să ne întoarcem la rădăcini. La rădăcini-rădăcini. Gen Cro‑Magnon. Regiunea este plină de peșteri pictate, adăposturi sub stâncă și situri arheologice; Valea Vézère, supranumită Capitala Preistoriei, cu peșteri pictate, adăposturi sub stâncă și situri arheologice celebre. …
Continue reading Vézac: patru zile între pisici, liniște și preistorie
